Statutul Elevului a încetățenit pentru prima dată dreptul elevilor majori de a părăsi incinta unității de învățământ, dreptul elevilor de a cunoaște nota obținută la o evaluare înainte de a-i fi trecută în catalog, dreptul de a fi informați cu privire la planificarea materiei pe parcursul unui semestru, printre altele.
Unele drepturi au fost văzute „mai controversate” decât altele, fiind considerate, la vremea respectivă, de o factură mai degrabă progresistă într-un sistem de învățământ conservator: dreptul elevilor de a contesta rezultatul obținut la o evaluare scrisă sau chiar dreptul elevilor de a oferi feedback semestrial pentru profesorii lor.
Statutul Elevului reglementează și dreptul elevilor de a fi reprezentați, o pârghie puternică pentru consolidarea mișcării de reprezentare a elevilor, un partener consultativ al Ministerului Educației. Prin structura și forța sa, Statutul Elevului este un act normativ indispensabil pentru protejarea drepturilor elevilor din România. Nu de puține ori, elevii au dus bătălii importante, precum cele pentru protejarea dreptului la bursă sau dreptul la transport gratuit, utilizând acest ordin de ministru ca argument legislativ.
Modificarea Statutului elevilor fără consultare
De la aprobarea sa în timpul guvernului tehnocrat, ordinul de aprobare a Statutului Elevului nu a fost modificat vreodată, deși anumite prevederi mai controversate au stârnit anumite dezbateri în interiorul sistemului de învățământ, focalizate pe dezbaterile dintre elevii mai vocali și profesorii mai autoritari. Tocmai pentru a nu se pierde ceea ce s-a obținut deja (drepturi importante pentru elevi, inclusiv pentru cei dezavantajați din punct de vedere social) și să se lase Statutul Elevului să fie negociat cu oameni politici aflați pe funcții instabile, în interiorul mișcării de reprezentare a elevilor exista un consens: ordinul cu pricina era un subiect pentru a cărui modificare nu merita riscul. Statutul Elevului era acel punct de pe lista de negocieri cu Ministerul Educației din taxonomia ,,pe aici nu se trece”.
Tocmai din acest motiv, mare mi-a fost mirarea să văd subiectul sensibil al modificării Statutului Elevului pus pe tapet chiar de un fost elev reprezentant, fost președinte al mișcării de reprezentare a studenților de la nivel european, acum ajuns ministru la Educație.
Chiar în săptămâna înainte de Crăciun, fără o minimă consultare cu partenerii sociali, un document de modificare asupra ordinului de ministru care încetățenește Statutul Elevului, obținut de Edupedu, figura pe ordinea de zi din Comisia pentru dialog social a Ministerului Educației.
Mustrarea în fața clasei și mutarea disciplinară la altă școală
Printre modificările prevăzute în acest proiect de ordin de ministru, noile sancțiuni pentru elevi, precum introducerea mustrării în fața clasei drept o formă de sancționare, păreau a fi desprinse din vremuri de tristă amintire. La ora actuală, mustrarea elevilor în fața clasei este interzisă prin Statutul Elevului.
O nouă sancțiune introdusă viza mutarea disciplinară a elevilor la o altă școală, respectiv scăderea notei la purtare sub 6 cu declararea nepromovabilității anului de studiu respectiv. Noi sancțiuni pentru nepurtarea uniformei, coroborate cu condiționarea validării reprezentanților aleși democratic de elevi de consiliul de administrație al școlii (din care fac parte, în majoritate, profesorii), ne ajută să conturăm următoarea concluzie: acest proiect de modificare a Statutului Elevului arată un regres din perspectiva drepturilor elevilor, un regres la capitolul democrație în școli.
Și mai dezamăgitoare este lipsa reacțiilor din partea societății civile. Organizațiile de elevi și părinți nu s-au poziționat, deși atacul asupra independenței mișcării de reprezentare a elevilor, prin promovarea unor astfel de măsuri retrograde, era frontal. A condiționa legitimitatea reprezentanților elevilor de girul profesorilor înseamnă a domoli mișcarea de reprezentare a elevilor, oferindu-le cadrelor didactice pârghia de a îi declara neeligibili pe acei elevi mai vocali.
Cum prevederile acestea au fost scurse în presă, documentul a fost retras ulterior de pe ordinea de zi a Comisiei, discuția fiind amânată pentru o dată ulterioară. Explicațiile cu privire la originea acestor prevederi și intenția Ministerului - sublime, dar lipseau cu desăvârșire.
Pe acest fundal al schimbărilor radicale la nivelul sistemului de învățământ, de natură să modifice statutul elevului ca beneficiar direct al sistemului public de educație, ministrul în funcție al Educației, Ligia Deca, nici măcar nu era în țară. Aceasta se afla în Coreea de Sud, într-o delegație alături de alți oficiali români, precum prim-ministrul Ciucă, președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, dar și ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Sebastian Burduja.
Cum să faci viziunea lui Iohannis cu oamenii lui Andronescu
Atribuțiile ministrului erau delegate unui secretar de stat - Gigel Paraschiv, responsabil de învățământul superior. Este ocupantul acestei funcții de zece ani, supraviețuind mai multor guverne și coaliții de guvernare, indiferent de configurația acestora. Ministrul Educației nu a venit cu explicații cu privire la originea acestor prevederi, așadar ne putem întrebarea legitimă: ce fel de viziune cu privire la guvernarea sistemului de învățământ are Ligia Deca de fapt, atâta timp cât există o disonanță atât de simțitoare între prevederile proiectului de Statut al elevului elaborat în mandatul său și viziunea orientată către progres și colaborare între elevi și profesori, prevăzute în proiectul România Educată?
Ligia Deca a fost o susținătoare a mișcării de reprezentare a elevilor, incluzând atât Consiliul Național al Elevilor, cât și asociațiile elevilor în grupurile de lucru din cadrul proiectului România Educată.
Aceeași activistă devenită acum ministru a fost o fermă susținătoare a acestor organizații de elevi, fiind o prezență cunoscută la dezbaterile și evenimentele organizate de acestea. Având în vedere poziționările din trecut, este inexplicabilă tăcerea ministrului Deca atunci când drepturile elevilor sunt pe punctul de a fi modificate radical, chiar în mandatul său. Dacă modificările asupra acestui document au fost realizate fără informarea ministrului, cu atât mai mult tăcerea indică o lipsă de autoritate și dă măsura unei pălării cam mari pentru un ministru care își dorește să reformeze din temelii educația.
Până la proba contrarie, adică a aprobării noului pachet legislativ în domeniul educației, ministrul Educației ar trebui să admită că nu ai cum să faci viziunea lui Iohannis cu oamenii lui Andronescu, respectiv să își consolideze poziția de lider, și nu de simplu birocrat al sistemului de învățământ.
