Săptămâna trecută, atât Puterea, cât și Opoziția au marcat, declarativ, puncte la capitolul măsuri sociale. Pe hârtie, lucrurile se arată mai mult decât promițătoare în programul de voucherizare a României. Guvernul plănuiește să arunce în piață 3 miliarde de euro sub formă de ajutoare pentru cetățenii dezavantajați. Inflația de două cifre nu mai este un mit, este cât se poate de aievea.
La capitolul Educație, sunt măsuri importante pentru elevii care beneficiază de burse sociale: vouchere din care să își achiziționeze alimente, rechizite și îmbrăcăminte pentru școală.
În același timp, salariile profesorilor rămân la același nivel, fapt care demonstrează că promisiunea coaliției PSD-PNL-UDMR privind profesionalizarea și creșterea atractivității pentru meseria de profesor rămâne o declarație de intenție. Bună, dar cam atât.
Abia au reușit, săptămâna trecută, să aprobe un proiect de ordonanță privind plata diferențelor de drepturi salariale ale profesorilor pentru perioada 2017-2021. Plățile se vor face eșalonat până în 2026, scrie EduPedu.
Așadar, statul plătește bani din urmă. Când va ajunge la zi?
Cei mai buni absolvenți, între un post de profesor și marile corporații
Sprijinul pentru profesorii aflați la început de drum este aproape inexistent. Proiectul privind introducerea mentoratului didactic stagnează, Casele Corpurilor Didactice (CCD) au rămas (cu câteva excepții notabile, cum ar fi activitatea CCD Galați) aceleași instituții cu multe posturi și oferte lipsite de atractivitate. Apoi salariile pentru cei mai tineri angajați sunt mult sub nivelul care să permită asigurarea unui trai decent.
Un absolvent de top va alege intrarea în sistemul de învățământ doar în cazul în care mediul privat nu va veni cu o contraofertă mai atractivă. Și de obicei vine, mai ales pentru cei mai buni dintre aceștia. Sistemul de învățământ public rămâne un recrutor lipsit de atractivitate pentru orice absolvent de învățământ superior cu potențial.
Mai mult, chiar și pentru cei care au har, perspectivele de creștere și dezvoltare sunt înguste, nu doar din perspectiva resurselor financiare. Doar 22% dintre profesorii începători au un mentor desemnat, potrivit unui studiu al Centrului Național de Evaluare și Examinare.
Strict din perspectiva resurselor financiare, un profesor debutant ia astăzi în mână 1985 de lei, ceea ce reprezintă 70% din nivelul coșului minim pentru un trai decent, după cum remarcă senatorul Irineu Darău, membru al Comisiei pentru învățământ.
În plus, mulți profesori din România nu au fost nici acum plătiți pentru orele remediale prestate în semestrul al doilea din anul școlar anterior, deși Ministerul Educației a încasat 30 milioane de euro prin Programul Național de Educație Remedială, din care sume importante au mers chiar către inspectorii școlari înregimentați politic, implicați în managementul acestui proiect falimentar.
Mai mult, actualul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, a decis ca bursele pentru masteratul didactic să nu mai fie acordate începând cu acest an universitar, scrie Edupedu. Bursele aveau o valoare de peste 2300 de lei, iar pentru o serie dintre cei 400 de studenți înscriși la program era cu adevărat un stimulent.
Proiect: Creșterea salariilor profesorilor cu 25%
Miercuri, reprezentanți ai grupului parlamentar USR au anunțat, în cadrul unei conferințe de presă, depunerea unei inițiative legislative în vederea creșterii salariilor profesorilor cu 25% din salariul minim, pentru toate nivelurile și gradațiile, cu un impact semnificativ pentru profesorii aflați la început de drum. Inițiativa are scopul declarat de a crește atractivitatea meseriei de profesor.
Nu cred că este cineva în România, țară în care subfinanțarea a devenit cap de listă la enunțarea problemelor sistemice din învățământ, care ar putea spune că această creștere este nejustificată. Dar celor care totuși ar combate măsura, le aducem aminte că nu mai avem practic profesori de matematică și științe, suntem prin urmare într-o mare criză, după cum o arată și raportul TIMSS 2019. Același raport de țară ne arată și care sunt problemele profesorilor: au prea multe ore de predat și prea multe sarcini administrative. Chiar, ce mai zice Comisia de tăiat hârtii, mai există?
Evident, este ușor să împarți banii Guvernului mai ales atunci când ești în opoziție. La această acuză de populism, USR ar trebui să vină cu măsuri complementare pentru redobândirea demnității cadrului didactic, prin clarificarea unor aspecte precum:
- Sursa banilor. Nu poți folosi nici fonduri europene de coeziune, nici bani din Planul Național de Redresare și Reziliență pentru a plăti salariile profesorilor, de aceea trebuie accesat bugetul de stat, printr-o rectificare bugetară. Totuși, pentru legitimitate, USR ar trebui să menționeze și sursa finanțării - de unde tai banii deja alocați pentru a susține această creștere salarială? Marota cu pensiile speciale este deja răsuflată și a pierdut din tracțiune în fața societății. O variantă curajoasă ar fi cartografierea tuturor funcțiilor inutile din învățământ, urmată de eliminarea lor, începând cu Ministerul Educației, un adevărat monstru administrativ. Prin eliminarea acestor funcții, s-ar economisi bani la bugetul de stat și, în fine, s-ar putea obține și utopica depolitizare, parte a angajamentului USR la guvernare;
- Selecția să nu mai fie o contraselecție, adică să crească exigența pentru admiterea la programele de formare inițială, în paralel cu creșterea nivelului de salarizare. În acest sens, trebuie create instrumente de evaluare onestă și periodică pentru profesorii din sistemul de învățământ, prin examinări serioase, nu inspecții de fațadă. Rămâne de văzut dacă mult așteptata evaluare standardizată va duce la creșterea calității procesului instructiv-educativ din sălile de clasă sau va fi, la fel ca evaluările prevăzute pentru clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, doar o altă radiografie pe care sistemul preferă să o arunce sub preș, decât să o internalizeze;
- Introducerea și finanțarea corespunzătoare a mentoratului didactic, care să ajute profesorii debutanți să își croiască drum în propriul univers profesional.
E foarte bine că se propune o creștere a salariilor, dar nu este suficient, iar dacă o mai faci și din opoziție, fără să menționezi resursele financiare, poți fi ușor acuzat de populism sau de iresponsabilitate bugetară. O retorică moderată, dublată de măsuri ferme pentru creșterea calității, este de preferat pentru a crește încrederea absolvenților performanți în acest posibil angajator - sistemul național de învățământ.
