„Jurnalul meu de autonomie”, „Harta învățării” și lucrul pe grupe cu același interes sau obiective sunt câteva dintre instrumentele care sprijină dezvoltarea autonomiei la clasă și care permit totodată personalizarea resurselor didactice - una dintre metodele despre care am ales să povestesc.
„Harta învățării”, pe care am aplicat-o cu succes în clasă, presupune desenarea și scrierea obiectivelor de atins pe o perioadă limitată de timp, pe care apoi elevii o utilizează pentru a-și monitoriza progresul. De exemplu, la unitatea de învățare „Rezolvarea de probleme” de la matematică, clasa a IV-a, ne-am stabilit ca obiective generale de învățare: ordinea efectuării operațiilor, probleme rezolvate prin două sau mai multe operații aritmetice cunoscute, metoda grafică, metoda comparației și metoda mersului invers.
Elevii au început să deseneze hărțile destinate acestei unități de învățare sub forma unor trepte sau obstacole pe care trebuie să le urce, respectiv depășească, ca să ajungă la final. Apoi, la START și-au notat modul în care au finalizat unitatea anterioară, cu observații, în cazul în care a mai rămas ceva de consolidat la punctul de plecare, astfel încât să-și completeze, după evaluarea formativă (analiza proceselor de învățare ale elevilor pentru îmbunătățirea metodologiei de predare), progresul realizat și măsurile necesare pentru remedierea lacunelor.
Ce am făcut eu? I-am oferit fiecărui elev posibilitatea de a conștientiza locul unde se află pe parcursul propriului proces de învățare și, de asemenea, alternativa de a exersa exact ceea ce avea nevoie fiecare să consolideze.
Spre exemplu, trei dintre elevi au avut dificultăți la rezolvarea problemelor cu cel puțin două operații aritmetice. Greșeau la calculele care presupuneau împărțiri sau înmulțiri cu numere compuse din mai mult de trei cifre. Soluția? După evaluarea formativă, la ora de consolidare le-am oferit posibilitatea de a-și îmbunătăți noțiunile care îi puneau în dificultate. Au rezolvat exerciții de împărțiri și înmulțiri. Surpriza a fost că și-au ales de pe fișele de lucru exact acele exerciții care le-au creat dificultăți, tocmai pentru că au devenit conștienți că au nevoie să progreseze către treapta următoare de pe harta învățării.
Elevii care au avut alte tipuri de dificultăți au primit, de asemenea, diferite exerciții, organizați pe grupe de interese.
Cum sărbătorim reușita personală la finalul fiecărei unități de învățare? Printr-o apreciere precum „Bravo, mie! Am reușit!” și „Bravo ție! Ai reușit!” sau chiar printr-o festivitate de celebrare în cazul unor evaluări de final de semestru sau an școlar.
Elevul își structurează activitatea
„Jurnalul meu de autonomie” este un alt instrument cu care lucrez la clasă, pe care l-am creat tot din nevoia de a-i sprijini pe copii în procesul de autoevaluare și de dezvoltare a autonomiei. Îl utilizez în cadrul unor lecții de predare, consolidare sau evaluare de la orice disciplină și este un simplu tabel compus din trei coloane și tot atâtea rânduri câte obiective operaționale sunt stabilite în lecție.
În cea de-a doua coloană, elevul notează, în dreptul fiecărui obiectiv, măsura în care l-a atins, cu explicații scurte, iar ultima coloană este destinată profesorului care notează, de asemenea în dreptul fiecărui obiectiv, gradul de atingere al acestuia. Utilizarea acestui instrument îi permite elevului să învețe să se autoevalueze obiectiv și să intervină cu măsuri de remediere acolo unde are nevoie.
Elevul trebuie să-și structureze activitatea, iar aceasta este una dintre dificultăți. În mediul tradițional de învățare, activitățile sunt deja structurate strict sub forma selecției materialelor, a strategiilor de învățare și a timpului alocat învățării; elevul poate solicita și primi feedback din partea profesorului cu privire la modul de realizare al sarcinilor de învățare, însă feedback-ul va fi mai puțin relevant pentru evoluția progresului pe termen mediu și lung.
Într-un mediu de învățare favorabil manifestării autonomiei, responsabilitatea de a progresa și de a rezolva sarcinile de lucru devine în mare parte a elevului, sprijinit de profesor ca facilitator, ceea ce duce la o eficiență mai mare a învățării, iar aplicarea regulată a evaluării formative la clasă permite profesorului, dar și elevului prin autoevaluare, să măsoare regulat progresul învățării și să ajusteze unde este nevoie.
O regândire a relației profesor-elev
În strânsă legătură cu personalizarea resurselor didactice, voi aminti, ca metodă pentru dobândirea autonomiei, dezvoltarea deprinderilor pentru învățare. Presupune o regândire a relației profesor-elev, pornind de la premisa că rolul profesorului se modifică, acesta devenind un facilitator datorită experienței pe care a dobândit-o prin parcurgerea drumului pe care „învățăcelul” abia acum pornește. Așadar, facilitatorul creează contexte în care elevul să poată manifesta autonomie și îi permite elevului să aleagă conștient ce este nevoie să parcurgă, să reia, să consolideze. Totul prin construirea unui plan individual de învățare.
Învățătoarea Corina Boțoroga, în timpul unei activități cu elevii
Un profesor care dirijează activitatea elevilor în toate aspectele le va oferi puține șanse de a descoperi noi căi în abordarea anumitor subiecte. Totuși, posibilitatea de manifestare a autonomiei în învățare nu trebuie confundată cu lipsa de disciplină, deoarece așa cum am menționat mai sus, autonomia elevului se manifestă într-un cadru structurat al învățării.
Drumul inimii zdrobite, calea spre a-i înțelege pe colegi
Nevoia de apartenență și relaționarea determină, de asemenea, o creștere a motivației, iar aceasta se referă la exprimarea reciprocă a unor sentimente de iubire, grijă și empatie față de cei apropiați.
Prin educație emoțională, se formează relații armonioase și între elevii din clasă.
„Drumul inimii zdrobite”, una dintre activitățile desfășurate recent cu clasele a II-a, a III-a și a IV-a, de la Școala Gimnazială Căianu, Cluj, a avut exact acest scop: identificarea emoțiilor pe care le simte o persoană atunci când i se adresează comentarii negative sau pozitive, acțiunile care reies din acestea și metode de autoreglare.
Am împărțit inimi colorate, am scris pe foi de flipchart nouă comentarii răutăcioase pe care elevii le-au auzit sau le-au spus de-a lungul timpului și apoi, nouă afirmații pozitive.
Copiii au pliat inima colorată de fiecare dată când au auzit citindu-se un comentariu răutăcios de pe foaie și apoi au desfăcut câte un pliu de câte ori au auzit trei afirmații pozitive. Concluzia lor a fost că trebuie să spună mai multe lucruri pozitive pentru a înlătura efectele unui comentariu negativ și chiar și așa, rămân cicatrici.
La sfârșit, am exersat următoarele metode de autoreglare: respirația conștientă, mâinile salvatoare și roata soluțiilor. Cu ajutorul acestei activități elevii au văzut ce se întâmplă cu o inimă expusă comentariilor răutăcioase și cum afirmațiile pozitive pot vindeca „rănile”. Fiecare clasă a primit o „Roată a soluțiilor” și două „Mâini salvatoare” pe care să le utilizeze atunci când este nevoie să își gestioneze emoțiile. Roata soluțiilor oferă câteva exerciții de autoreglare emoțională, iar mâinile salvatoare îi invită pe cei care au conflicte să își spună față în față ceea ce simt și cum ar fi putut proceda altfel.
O serie de metode interactive
Mai mult, în cadrul unei alte activități de dezvoltare personală cu tema „Emoții”, am utilizat mai multe metode interactive, cu scopul de a învăța elevii să numească emoțiile și să le identifice pe cele pe care le simt în anumite situații.
Mai întâi elevii au urmărit videoclipul despre emoții Feelings Activities, apoi le-au notat pe cele cunoscute într-un ciorchine al emoțiilor. Pentru a-și îmbogăți vocabularul prin care nuanțează descrierea unei emoții am folosit roata emoțiilor Angry Fearful Bad Suprised Happy în cadrul metodei Mozaicul. În fiecare grup inițial am avut șase experți, fiecare dintre ei având ca sarcină de lucru prezentarea unei emoții de bază însoțită de câteva exemple de situații în care ar putea apărea acea emoție.
Apoi, elevii au învățat să utilizeze instrumentul „Mood Meter” pentru a conștientiza emoția pe care o simt într-un anumit moment al zilei și, de asemenea, metode de autoreglare pentru situațiile în care apar emoții negative. Printre metodele de autoreglare menționez din nou „Roata soluțiilor”, „Diagrama punctelor tari și a punctelor slabe” și „Planul meu în 3 pași” - Tools for managing emotions.
Indiferent de disciplina la care lucrăm cu elevii putem dezvolta autonomia, încrederea în sine, autodepășirea, colaborarea și creativitatea prin contexte de învățare care îi provoacă să exerseze aceste capacități.
