Când toți ochii sunt ațintiți la Ministerul Educației, care modifică de zor la ordinul care reglementează desfășurarea orelor în plin val patru, parlamentarii joacă pe masă și modifică de zor la Legea educației naționale nr. 1/2011, după bunul plac. Dinamica jocului politic se portretizează a fi mai degrabă în dauna educației de calitate: inițiative populiste trec foarte ușor de filtrul comisiilor, mai ales dacă sunt susținute de mai multe grupuri parlamentare, în timp ce inițiativele cu greutate, incomode, sunt respinse dacă deranjează.
Această imagine poate fi socotită drept un trailer pentru noua lege a educației, pe care ministrul Sorin Cîmpeanu o tot anunță, deși, potrivit memorandumului girat de Guvernul României la 14 iulie 2021, aceasta trebuia să fie deja pe circuit. O nouă lege a educației până la începutul anului școlar viitor, pe care cel care conduce Educația o identifică drept dorința noastră, se anunță în plină criză guvernamentală, când o majoritate parlamentară solidă este departe de a fi conturată. Și mai important: chiar și cu această majoritate parlamentară, cine ne garantează că noua lege va pune degetul pe rană, și în jurul ei, și care lider politic se va arunca în gura lupului pentru a promova inclusiv soluții nepopulare, dar necesare?
Au respins inițiativa care cerea un număr fix de zile de școală pe an
Una dintre aceste probleme - faptul că elevii au pierdut prea multe zile de școală în incertitudine, departe de acces la cunoaștere și la un proces educațional de calitate, un proces care să fie susținut de o dinamică centrată pe recuperarea conținuturilor pierdute în perioada școlii online în marș accelerat.
Când nu știi dacă o să mai vii la școală fizic mâine și pericolul îmbolnăvirii îți ocupă mintea și sufletul, nu prea ne stă gândul la achiziția de competențe și cunoștințe noi, nici elevilor, nici profesorilor. Problema este că autoritățile nu au prezentat un plan de recuperare al școlii post-pandemie: despre programul național de educație remedială nu mai știm nimic, nici măcar nu a fost publicată structura bugetară pe care s-au cheltuit cele 30 de milioane de euro destinate educației remediale.
Florin Cîțu pleda, până mai ieri, boem, din Vama Veche, pentru un sezon estival mai lung, echivalent unui an școlar mai scurt, dacă facem apel la istorie și ne aducem aminte cum Ecaterina Andronescu a solicitat amânarea începutului de an școlar în 2019, la presiunea operatorilor de turism asupra Guvernului Dăncilă. Alături de Albania, Malta și Grecia, ne aflăm la coada clasamentului european privind numărul de zile de școală dintr-un an, ne atrage atenția raportul publicat în august 2021 de către Eurydice.
Pentru a nu mai lăsa această decizie în pixul ministrului și a garanta elevilor dreptul la un an școlar predictibil, deputații au decis să respingă inițiativa care reglementa numărul de zile de școală dintr-un an, în data de 21 septembrie. Potrivit acestei inițiative, structura anului școlar urma să fie fundamentată conform unor parametri predefiniți: minimum 175 de zile de școlarizare pentru elevii din învățământul primar, 180 de zile pentru învățământul gimnazial și 185 de zile pentru cel liceal. În actualul an școlar, avem 167 de zile de școală pentru învățământul primar, respectiv, 172 pentru gimnaziu și liceu. Printre inițiatorii acestui proiect legislativ se numără Ștefan Pălărie, senator USR PLUS și inițiatorul grupului de inițiativă USR PLUS pentru Educație, dar și Monica Anisie, fost ministru al educației în Guvernul Orban. Deși actualul ministru al Educației recunoaște că „suntem printre ultimii în Europa ca durată a cursurilor” și că o durată mai mare a cursurilor se impune pentru recuperarea pierderilor survenite în urma perioadei școlii online, Guvernul din care face parte a acordat aviz negativ pentru acest proiect de lege.
Membrii comisiei pentru învățământ din Camera Deputaților au motivat acordarea raportului negativ astfel: „fără modificări structurale la nivelul sistemului educațional, în ceea ce privește arhitectura curriculară, modul în care se realizează evaluarea elevilor și scopul acesteia, formarea cadrelor didactice, numărul de zile pe care elevii îl petrec la școală nu va avea un impact semnificativ asupra calității actului educațional”. Un cercetător în economia educației îi contrazice, arătând că există impact pozitiv asupra timpului petrecut de elevi la școală și rezultatele obținute de elevi la testările PISA, la care România ocupă un loc mai degrabă rușinos.
Clădirile școlilor să poată fi transformate în orice, la trei ani după ce ies din activitate
La doar o zi după respingerea acestei inițiative legislative în Camera Deputaților, în Senatul României, o inițiativă legislativă a mai multor deputați și senatori PSD primește raport favorabil de la Comisia de învățământ, tineret și sport din Senat, având ca obiect de reglementare destinația clădirilor școlilor. Potrivit proiectului, schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face pentru orice tip de activitate, după primii trei ani calendaristici de la întreruperea activităţii educaţionale, de către autorităţile administraţiei publice locale, fără avizul conform al ministrului educaţiei naţionale.
Astăzi, dacă autoritatea publică locală dorește să schimbe destinația unei clădiri care a aparținut unei școli, are nevoie de avizul conform al ministerului de resort, o pârghie importantă pentru a menține clădirile în sfera activităților educaționale și culturale, respectiv pentru a preveni transformarea școlilor în cârciumi sau săli de ședință pentru consiliile locale.
Secretarul comisiei, Irineu Darău, atrage atenția, printr-o poziție pe pagina sa de social media, asupra efectelor acestei inițiative legislative, care ar oferi puteri sporite primarilor să transforme spațiile educaționale după propriile interese (uneori, chiar și interese economice): „Parlamentul permite reconvertirea școlilor în absolut orice. Totodată, ne prefacem că vrem clase mai mici din punct de vedere numeric, programe de tip școală după școală, masă caldă în școli, activități extrașcolare. Iar noi decidem să lăsăm autoritățile locale să reconvertească școlile fără să țină cont de utilitatea publică și fără să includem în lege vreo asigurare că noul mod de exploatare a clădirii va facilita reîntoarcerea către activități educative”.
Printr-un raport suplimentar, formulat la 7 octombrie, Comisia decizională introduce un amendament la inițiativă, prin care, dacă inspectoratul școlar județean și/sau comunitatea locală va cere acest lucru, respectiv dacă se vor îndeplini criteriile specifice pentru deschiderea unității de învățământ, primăria trebuie să reamenajeze spațiul școlii. Nicio perspectivă, însă, pentru a determina primarii să investească în cămine culturale și biblioteci, în huburile de învățare continuă de care România are atâta nevoie, doar o cursă continuă pentru avize și cât mai puțină școală, cât mai puține zile pe an.
