Din capul locului, e important de știut că actuala coaliție de guvernământ ar putea înlocui actuala Lege Funeriu nu cu o altă lege, ci cu alte două sau trei legi. Formula „pachet legislativ România Educată” a fost rostită pe mai multe voci, inclusiv de la cel mai înalt nivel al Ministerului Educației. Una dintre legi va viza în mod obligatoriu învățământul superior.
Motivele pentru care actualul ministru al Educației ține cu dinții ca învățământul superior să fie reglementat separat sunt lesne de înțeles. În primul rând, pentru că ministrul are un interes direct, fiind președinte suspendat al Consiliului Național al Rectorilor, cel mai reprezentativ for al liderilor din mediului universitar, și rector suspendat al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Deține această ultimă funcție de 10 ani de zile, depășind numărul de mandate permis de forma inițială a Legii educației naționale nr. 1/2011 (un mandat cu o singură posibilitate de reînnoire).
Fiind primul între rectori de mai bine de nouă ani, Sorin Cîmpeanu și-a consolidat o vastă rețea de putere în mediul universitar românesc. Cu unele dintre universități a dezvoltat chiar o relație aproape preferențială, fiind numit Doctor Honoris Causa la mai multe universități de medicină și științe agricole. Numele ministrului se leagă și de faimoasa ordonanță de amnistiere a plagiatorilor, promovată cu dedicație pentru Victor Ponta, al cărui susținător a fost în cursa pentru alegerile prezidențiale din 2014. Având în vedere interesul direct și rețeaua de putere pe care și-a consolidat-o în ultimul deceniu, următoarele întrebări cu privire la forma viitoarei legi a învățământului superior ar merita adresate:
Cum rămâne cu mandatele rectorilor?
La ora actuală, situația este incertă. O decizie a Curții Constituționale a României complică situația privind reînnoirea mandatelor rectorilor care au deja două mandate la activ. Mai exact, prin Decizia nr. 3/13.01.2021, Curtea Constituțională a constatat că Legea privind aprobarea OUG nr. 79/2020 care modifică și completeză Legea educației naționale nr. 1/2011 este neconstituțională, în ansamblul său. Lagea declarată neconstituțională includea, la punctul 5, o modificare privind numărul mandatelor rectorilor, după cum urmează: „Durata unui mandat de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi reînnoit”. Când a sesizat Curtea privind neconstituționalitatea legii, Administrația Prezidențială afirma: „Senatul (...) a sustras dezbaterii și adoptării primei Camere completările care vizează aspecte importante ale legii, precum eliminarea limitării numărului de mandate care pot fi obținute de rectori, cu posibilitatea reînnoirii acestora fără limită”.
În cuvinte mai simple, se poate spune că, la ora actuală, rectorii care obișnuiau să se suspende cu câteva zile înainte de finalizarea celui de-al doilea mandat pentru a mai candida pentru unul au rămas fără o breșă importantă prin care să-și consolideze puterea în universități. Intervenția ministrului Cîmpeanu pentru a repara această breșă este, cu siguranță, așteptată. De aceea urmărirea parcursului legii este esențială.
La fel de relevante sunt și lămurirea unor aspecte precum renunțarea voluntară la titlul de doctor, în cazul plagiatorilor, dar și incompatibilitățile cu funcțiile de rector. În forma originară a Legii educației naționale nr. 1/2011, funcția de rector era incompatibilită cu cea de parlamentar sau ministru, de exemplu.
Ce atribuții vor avea primăriile în sistemul de învățământ preuniversitar?
Prezent la conferința Ligii aleșilor locali ai PNL, organizată în acest weekend la Poiana Brașov, Sorin Cîmpeanu și-a exprimat intenția de a mări procentul dedicat educației din bugetul național (pentru a ajunge la 15% din valoarea acestuia), respectiv creșterea salariilor profesorilor debutanți până la nivelul salariului mediu pe economie, după cum arată articolul Școala 9. Totuși, bugetul destinat școlilor nu vine doar de la Ministerul Educației, rresponsabil doar de plata salariilor cadrelor didactice. Cheltuielile pentru reparațiile capitale, modernizări ale infrastructurii și proiectele de investiții intră în secțiunea finanțării complementare, care vine de la bugetul local.
Recent, Ministerul Educației a preluat atât creșele, cât și responsabilitatea acordării burselor școlare, dând la schimb palatele și cluburile copiilor, care urmează să fie administrate de către primării.
Cum va răspunde noul pachet legislativ în domeniul educației la iresponsabilitatea crasă a unor primării de a se achita de obligațiile lor în ceea ce privește învățământul? Este o întrebare la care ar trebui să avem un răspuns lipsit de ambiguități, pentru a putea înțelege arhitectura imaginată de autorii pachetului legislativ și a putea aprecia dacă ea va funcționa în actualul peisaj administrativ românesc.
Se mai desființează sau nu inspectoratele școlare județene?
Contrar mitologiei urbane, primul care a verbalizat ideea desprinderii inspectoratelor școlare județene de politica centrală a fost președintele României, Klaus Iohannis, nu reprezentanții USR, deși cei din urmă au inclus această propunere ambițioasă în programul lor de guvernare.
În raportul final al proiectului prezidențial România Educată, lansată în 14 iulie 2021, inspectoratele școlare județene nu apar ca fiind desființate, ci doar reorganizate sub forma unui centru județean pentru învățământul preuniversitar. Aceste centre județene vor incorpora și actualele structuri CJRAE/CMBRAE, responsabile de consilierea și asistența școlară. Pe lângă aceste deconcentrate deja existente, vor mai exista un tip de deconcentrate, DJACIS (Direcții Județene de Asigurare a Calității și Inspecției Școlare), substructuri ale ARACIP. Inspecția școlară nu va mai fi un atribut al inspectoratelor școlare, se arată în proiectul citat de către Edupedu.
Își va asuma coaliția de guvernare o astfel de reformă administrativă în educație sau va menține actualele inspectorate, în care reprezentanții partidelor care compun coaliția de guvernare deja și-au trimis activiștii de partid pentru a implementa politicile agreate la nivel național?
Primarul, rectorul, inspectorul sunt toți exponenți ai unor centre de putere relevanți în arhitectura sistemului de învățământ românesc. Modul în care viitoarea legislație în domeniu se va raporta la acești exponenți constituie miezul întregului proiect România Educată. Este ceea ce va decide dacă proiectul este unul reformist și bazat pe valori sau circumstanțial, conformist și lipsit de viziune pe termen lung.
În lipsa unor clarificări cu privire la cei trei actori, toate celelalte propuneri care ar putea fi incluse (modificarea curriculumului sau a structurii anului școlar, reglementarea meditațiilor) reprezintă o perdea de fum care, de îndată ce va fi risipită, va dezveli adevăratele intenții ale celor care au girat programul de reformă. Vor să facă un bine educației? Și dacă da, cu ce preț?
