Cum s-a schimbat viața copiilor în ultimele două secole. Istoric: „Până la 1918, nu prea aveai copilărie”

Istoricul Adrian Majuru le-a vorbit studenților de la Litere din București, cu o săptămână înainte de Ziua Copilului, despre cele mai importante aspecte din viața copiilor care au crescut în secolele XIX și XX. În Biblioteca instituției, mobilată cu lemn masiv, mutată în sediul actual în perioada interbelică, a ținut un curs deschis publicului, pornind de la una dintre cărțile lui, „Copilăria la români. 1850 – 2050”. 

- Frumoasă e biblioteca asta, a spus o studentă în șoaptă, înainte să înceapă lecția. 

-  E frumoasă, dar mie nu-mi place pentru că are cărți, i-a răspuns un student cu voce joasă. Au început amândoi să râdă. 

Înconjurat de cărți protejate de geamuri, Majuru le-a explicat studenților că până pe la 1850 majoratul era abia la 21 de ani. Așadar, o vârstă destul de apropiată de a celor prezenți în sală.  

Cu pași mici, la jumătatea secolului XIX societatea românească începea să se schimbe. Printr-o lege din 1864, dată în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a introdus învățământul primar obligatoriu și gratuit. (Încă de atunci s-a conturat, însă, o prăpastie mare între școlile din rural, care aveau, de pildă, mai puțini profesori, și cele din urban, cu mai multe resurse).  

Istoricul Adrian Majuru, la un curs pe care îl ține pentru studenții de la Facultatea de Litere 

În 1859 avusese loc Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, iar cu câțiva ani în urmă se desființaseră iobăgia – dependența țăranilor de boierii pentru care trudeau – și sclavia la care erau supuși romii de secole. Documentarea istoricului cuprinde însă doar situația copiilor românilor, nu și a celor din minoritățile etnice.  

„Copilul întunecat”

„Când Codul Civil al lui Cuza a încercat să elimine prejudecățile, în România au fost confruntări agresive cu ideea că un «copil din flori» ar fi egal din punct de vedere legitim cu unul născut într-o familie”, le-a povestit Adrian Majuru studenților. „Foarte greu s-a acceptat”. 

Înainte de perioada modernă, care a început în România după 1820, copilul considerat „născut din flori” era cel din afara căsătoriei sau cu tată necunoscut. Societatea îl vedea drept un „copil întunecat”, a mai explicat istoricul. „Era situația cea mai complicată cu care putea să se întâlnească o tânără mamă într-o bună parte din istoria noastră”, a mai spus acesta. 

În schimb, așa-numitul copil nelegitim putea locui în casa familiei tatălui în anumite condiții. În caz că soția lui nu putea să rămână însărcinată, legea îi permitea bărbatului să aibă o însoțitoare, numită maștehă. Iar soția trebuia să o accepte.

În general, dacă erai fată, porneai în viață cu o mulțime de dezavantaje. Până la Cuza, divorțul, de pildă, avea loc doar dacă bărbații și-l doreau. „El îi putea cere mitropolitului dreptul de a se despărți. Ea nu se putea despărți decât dacă dovedea în fața judecătorului că viața era atât de grea și că era atât de des bătută, încât nu putea vorbi în fața judecătorului. Era cercetată fizic”, a explicat Adrian Majuru. 

Judecătorii puteau să oblige părinții să-și lase copiii în meseriile dorite

Odată cu legea lui Cuza, a subliniat istoricul, părinții au fost obligați să își trimită copiii la școală ca să termine cel puțin patru clase, dar și copiii erau obligați să-i îngrijească pe părinții lor la bătrânețe. 

Ce se întâmpla dacă părinții îți plăteau școala după clasa a IV-a ca să practici apoi meseria preferată de ei? „Aveai dreptul să dai părintele în judecată, să îl oblige judecătorul să te lase să faci ucenicia în meseria dorită”, a explicat istoricul. Tot apelând la un judecător, băieții din familii înstărite își puteau lua partea cuvenită din averea familiei și să urmeze școala pe care o voiau.  

Înainte de noua lege a educației, băieții care urmau să învețe o meserie intrau în ucenicie la meșteșugar chiar și la 7 ani și ieșeau la 21, la majorat, a mai spus istoricul. Tatăl lor încheia un contract cu meșteșugarul, care îi găzduia și le oferea hrană și haine. 

Fetele din familiile care își permiteau să le plătească o formă de educație învățau și ele după clasa a IV-a, dar la pension. Acolo descopereau cum să fie mame și soții. Studiau, de pildă, istorie și limbi străine, dar și cum se servește masa și croitorie.  

„Nu prea aveai copilărie până la 1918”, a subliniat Majuru.  

Eliade, printre copiii care și-au câștigat independența față de părinți

În 1918, s-a încheiat Primul Război Mondial și lumea trecea printr-o nouă schimbare majoră. Dincolo de pierderile de vieți și costurile financiare, fetele și femeile au câștigat încredere în forțele lor. Cât bărbații din familia lor au luptat pe front, ele au descoperit că se pot descurca cu treburile din gospodărie, ba chiar să lucreze ca să se întrețină. 

La scurt timp după război, tinerele s-au îndreptat spre studiile superioare și au urmat Litere,  Medicină, dar și facultăți de științe exacte. 

„Loisir-ul didactic”, cum îl numește istoricul, era, de asemenea, în programul liceenilor atunci – liceele de fete și cele de băieți avea activități împreună.  

Elevi în perioada interbelică  Fotografie: Arhiva Școala 9 

În plus, adolescenții au început să iasă în oraș fără să fie însoțiți de părinți. Uneori, se duceau și în excursii la munte sau la mare. Printre acești tineri independenți se număra scriitorul și istoricul religiilor Mircea Eliade. El a făcut parte și din generația elevilor care a susținut, în 1925, primul examen de Bacalaureat, scrie Libertatea. 

„Dacă voiai la facultate, dădeai Bacalaureat. Dacă voiai să faci matematică, dădeai Bacalaureatul în științe reale. Nu puteai să dai la română”, a mai povestit Adrian Majuru. „Examenul nu se dădea cu profesori din școală, era o comisie de profesori universitari”. Cei care nu voiau să continue cu studii superioare primeau o diplomă de finalizare a liceului. 

Cei care vor schimba lucrurile

Născut în 1968, Majuru nu a aprofundat în discuții anii în care a copilărit el. A amintit, însă, cum percepeau părinții la vremea respectivă relația dintre un băiat și o fată.  „Inclusiv în perioada adolescenței mele unii părinți interveneau abrupt: De ce vii cu băiatul ăsta acasă? Ce aveți de gând, când vă luați? Se întâmpla mai mult în familiile de muncitori și mai puțin în Ardeal.” 

Despre cum se făcea educație în instituțiile de învățământ în comunism Școala 9 a publicat mai multe articole. „În anii `50, inclusiv științele exacte au fost invitate pentru a se vedea cum pot fi influențate de ideologie",  a povestit profesorul de istorie Dan Lazăr într-unul dintre texte. „De exemplu, la Biologie erau lăudați biologii sovietici, precum Trofim Lîsenko. (...) În zona științelor sociale și politice a fost mult mai puternică implicarea regimului, pentru că se creau viitoarele cadre de partid”. 

După Revoluție, propaganda comunistă a dispărut din manualele școlare, însă accesul inegal la o educație modernă a devenit tot mai vizibil. Școlile rurale au rămas pe loc, iar cele de la oraș au crescut încet-încet. 1 din 10 copii de la sate nu merge la școală, arată un raport al organizației World Vision România, publicat de curând. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 2.352 de copii și adolescenți. 

„Raportul de azi este trist, pentru că ne confirmă încă o dată cât de mari sunt diferențele între mediul urban și mediul rural. (...) Nu se mai întâlnesc în niciun alt stat european”, a spus ministrul educației Sorin Cîmpeanu la lansarea raportului. „În mediul rural, în 2020, cu o medie națională de 15,6%, rata de părăsire timpurie a școlii a fost de 23%. Iar în urban, puțin peste 5%. La nivel european, între 10 și 11%”. 

La oraș, cei mai mulți copii își trăiesc copilăria, la sat în schimb, e un obicei să-și ajute părinții în gospodărie. 37% dintre adolescenți lipsesc de la școală pentru că trebuie să muncească acasă, mai arată raportul. 

În ciuda inegalității sociale pe care a observat-o de la căderea comunismului, Adrian Majuru le-a spus studenților, care și-au încheiat copilăria cu câțiva ani în urmă, și câteva cuvinte optimiste despre viitor. „Cei care vor schimba lucrurile sunt cei care acum au 30 de ani și voi, care îi prindeți din urmă și vă ridicați”. De la alegerea profesiei, la relația cu angajatorul și cu lumea politică, a explicat el. „Vă veți apropia de profesii care slujesc altruismul și sprijină generațiile vulnerabile, copiii și vârstnicii”.