Îmi plăceau și activitățile de igienizare a malurilor Someșului, organizate tot duminica, ocazie cu care constatam cât de multe lucruri se aruncă în râuri și cât dezinteres manifestă cei mari față de mediul înconjurător.
Îmi plăceau și ieșirile realizate în parteneriat cu lucrătorii din silvicultură: îmi amintesc că am fost la un moment dat „la împăduriri” și am plantat puieți de brad sau de molid, nu știu exact ce, dar aud încă în urechi vorbele pădurarul: „puieții aceștia vor crește, iar vouă o să vă placă să-i vedeți pe toți împreună când veți privi pădurea.”. Sigur, pădurea noastră a fost tăiată între timp, alta i-a luat locul, dar sentimentul că am făcut ceva util, atunci, la cei 13-14 ani, este ceva indescriptibil.
Îmi plăceau de fapt toate activitățile care presupuneam ieșirea din perimetrul școlii, care aveau de multe ori tangență cu disciplinele pe care le studiam, cele în care eram alături de colegii din clasele mai mari și în care descopeream că profesorul de fizică este pasionat de muzica folk, iar profesoara de engleză știe foarte multe glume.
Îmi plăceau „zilele verzi” de duminică, cele în care mergeam și de voie și de nevoie și de la care veneam obosită, înfometată și fericită.
În acest an școlar mi-am amintit tot mai des de „zilele verzi” ale copilăriei și adolescenței mele și m-a bucurat că le voi retrăi, într-o altă formă, într-un alt context, într-o altă ipostază, în ceea ce documentele numesc Programul „Săptămâna verde”. M-am bucurat că voi putea organiza activități educative care se circumscriu educației privind schimbările climatice și mediului și că școlile se vor implica puțin mai mult în procesul de realizare a obiectivelor de protejare a mediului și de limitare a schimbărilor climatice la nivel mondial. Câte nu se pot face pentru a sensibiliza elevii cu privire la importanța legăturii dintre om și natură! Mai ales acum, când lumea se apropie rapid de niveluri catastrofale de încălzire și când mediul se degradează din ce în ce mai mult – iar toate acestea din vina noastră, a fiecăruia dintre noi.
Acum bucuria mea s-a mai estompat. Îmi dau seama nu numai că nu este tocmai ușor să implementezi acest program, dar că două săptămâni dedicate unor activități educative extrașcolare aduc multe deservicii demersului instrucțional și învățării: îi scot pe elevi din starea de învățare și fragmentează procesul de formare de competențe (și de livrare a conținuturilor, în afara cărora învățarea este fără sens), în contextul în care pandemia a avut consecințe negative asupra progresului lor educațional, iar recuperarea pierderilor presupune o abordare disciplinată și riguroasă.
Să ne imaginăm că o școală a decis ca „Săptămâna verde” să se desfășoare acum, înainte de vacanța de Paște, iar „Școala altfel” în modulul următor (cele mai potrivite momente, fiindcă primăvara este un anotimp ofertant atunci când vine vorba despre activități educative). De ce acum? Fiindcă nu prea era când. În ordinul ministrului educației naționale referitor la structura anului școlar 2022-2023 se preciza că programul național „Școala altfel“ și Programul „Săptămâna verde“ se desfășoară în perioada 27 februarie - 16 iunie 2023, în module diferite, prin urmare în ultimele două. Cele mai aglomerate, cele mai dificile, cele care oricum generează pierderi ca urmare a organizării simulării examenelor naționale și a olimpiadelor școlare. Module care așază pe umerii profesorilor tone de responsabilitate și de deadline-uri.
Să ne imaginăm, zicem, acest scenariu. O săptămână de activități extrașcolare urmată de aproape două săptămâni de vacanță, după care urmează un modul chinuit, de opt săptămâni și jumătate, care conține și Programul „Școala Altfel” și o minivacanță din 1 până în 5 iunie, în care se desfășoară olimpiade naționale și evaluarea pentru clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, în care debutează Bacalaureatul 2023, cu primele probe orale. Cine câștigă? Cine pierde? Credem că pierdem cu toții.....
O pauză, practic de o lună, în mijlocul anului școlar, decuplează total elevii de la rutina bună a învățării, pentru ca apoi să-i arunce într-un vârtej epuizant. Același efect, asupra profesorilor. Este împotriva principiilor pedagogice.
Este amuzant, o spunem ca într-o paranteză, că încercăm să dezvoltăm simțul responsabilității ecologice la elevi, în vreme ce la nivel de societate eforturile privind, spre exemplu, colecționarea selectivă a deșeurilor, este doar o glumă. Chiar și în orașe cu ștaif. Descoperi că mașinile de adunat gunoi le amestecă, descoperi că ai adunat inutil sticlele separat, pentru că a dispărut containerul dedicat lor, și în cele din urmă renunți, deși, acasă ți-ai educat chiar și copilul, nu doar propriile obișnuințe, să aibă un comportament responsabil în această privință. Dar, cum spuneam, aceasta este doar o paranteză.
Ce vrem să spunem? Că o săptămână cum e cea deja clasicizată, cunoscută sub denumirea „Școala altfel” ar fi suficientă, poate. Elevii au nevoie de un astfel de program. Dar două săptămâni dedicate activităților extrașcolare este deja cam mult. Doar cineva care este rupt de viața școlii ar putea spune că nu este așa. Nu ar fi mai bine ca două zile din săptămâna „Școala altfel” să fie „verzi”? Sau, poate, patru zile sau cinci pe an, dar care să nu aparțină toate aceleiași săptămâni. Risipite de-a lungul anului școlar, în zile de vineri. (Să nu uităm, pe vremuri toate acestea se desfășurau duminica.)
Poate că anul acesta a trebuit să fie așa, pentru a descoperi prin experiență minusurile acestei inițiative. Dar noi ne manifestăm încrederea și speranța că experiența acestui an ar putea aduce unele schimbări pozitive pentru anul viitor. Și poate, cine știe, cineva va auzi, va solicita puncte de vedere, va analiza și va decide. Iar școala va fi așa cum trebuie să fie.
