O mulțime de studii au evidențiat demult numeroasele efecte pozitive ale timpului petrecut în natură, inclusiv în rândul copiilor și tinerilor. Contextul pandemic doar a produs o conștientizare pe scară largă a rolului important pe care îl are natura în viața oamenilor.
În diferite țări autoritățile au început să analizeze și să reflecteze asupra modurilor în care pot utiliza natura și spațiile exterioare pentru a se adapta cât mai bine vremurilor contemporane. Această reconfigurare privește nu doar orașele, spațiile de locuit sau de conviețuit, ci și educația. Mai mult ca oricând, la orizont se prefigurează necesitatea regândirii educației și propulsarea unor modele pedagogice care au fost deja testate la o scară mai mică, dar care s-ar putea dovedi relevante la nivel sistemic.
Se vorbește din ce în ce mai mult despre forest schools (școli în pădure), micro-schools (micro-școli) sau homeschool co-ops (cooperative de homeschooling). Se discută și despre naturalizarea curților de școlii, care ar putea ajuta la extinderea activităților în acest cadru, întrucât beneficiile educației în aer liber au devenit mult mai vizibile în context post-pandemic.
Studiile în domeniu sugerează faptul că organizarea unor activități în aer liber prezintă un risc mai mic decât cele ținute înăuntru, iar copiii ar putea beneficia de mai mult spațiu de mișcare și experiențe creative de învățare.
În Scoția, de pildă, autoritățile au început să lucreze intens în această direcție, făcând declarații care sugerează că învățarea în aer liber ar putea fi unul dintre cele mai bune moduri de a aduce copiii înapoi în școli, deoarece permite distanțarea fizică. Iată declarația Ministrului Tineretului din Scoția, Maree Todd:
Există un număr ascendent de centre educaționale care abordează total sau parțial educația în aer liber în țara noastră. Acest model ar putea avea multe beneficii în ceea ce privește menținerea distanței fizice și în a minimaliza riscul transmiterii de boli. Putem vedea acest model ca parte din tranziția dinspre lockdown spre redeschiderea grădinițelor și școlilor. În timp ce unele instituții sunt deja familiarizate cu învățarea în aer liber, alte centre au luat în considerare acest model și se gândesc cum ar putea să își adapteze practicile astfel încât să petreacă mai mult timp afară.
Însă avantajul Scoției este faptul că are deja o tradiție solidă în acest sens. Scoția este o țară cunoscută pentru politicile educaționale inovatoare și profund centrate pe nevoile copilului. Au chiar o strategie națională despre cum să încurajeze joaca și well being-ul în rândul copiilor. În plus, guvernul scoțian s-a angajat să dubleze fondurile alocate educației timpurii, în cursul anului 2020.
Cea mai recentă știre vine din Edinburgh, unde autoritățile locale au pus la dispoziție prin decrete oficiale, parcuri, păduri și situri naturale în care școlile își pot desfășura activitățile. Nu este totul încă foarte clar operaționalizat, iar decizia a generat și dezbateri contradictorii în rândurile părinților și profesorilor, însă probabil orice decizie inovatoare va crea pentru început controverse înainte ca lucrurile să se așeze și să înceapă să se structureze.
În orice caz, Scoția este o țară cunoscută pentru centrarea pe nevoile copilului, așa că nu este de mirare că dezbaterile publice ale momentului aduc în discuție chestiuni precum toate cele menționate mai sus. În Scoția, copiii reprezintă unul dintre focusurile principale ale politicilor publice, mai ales în context post-pandemic, și sunt considerați importanți. Din păcate, nu putem afirma același lucru despre România, unde copiii încă sunt priviți ca un fel de cetățeni de rang doi, iar bunăstarea lor nu pare să se afle în centrul deciziilor factorilor politici.
La un alt capăt al lumii, în Statele Unite ale Americii, autoritățile publice, școlile și organizațiile de profil încearcă să facă un corp comun în vederea relansării educației în contexte cât mai favorabile copiilor, inclusiv în aer liber. SUA reprezintă o altă țară unde educația în aer liber a luat o amploare semnificativă în ultimii 10-15 ani. Iar acum modelele testate în ultimii ani, la o scară mai mică, s-ar putea dovedi relevante într-un context mai larg.
NAAEE (North American Association for Environmental Education), una dintre cele mai mari organizații americane dedicate educației de mediu, a lansat la început de iulie un ghid online – eGuidance for Reopening Schools. Este o publicație dezvoltată în colaborare cu mai multe filiale ale organizației, care a avut feedback de la sute de persoane. NAAEE s-a pus pe treabă imediat după declanșarea pandemiei, astfel încât toată munca s-a derulat pe parcursul primăverii, iar în vară au putut deja să lanseze documentul care oferă recomandări în legătură cu redeschiderea școlilor. Printre soluțiile propuse se numără utilizarea curților și împrejurimilor de școli ca spații educaționale în care poate fi păstrată distanțarea fizică, introducerea în programa școlară a mai multor resurse alternative legate de educația în natură și educația de mediu, combinarea învățării în aer liber cu cea derulată acasă. Găsiți documentul aici.
O altă poziție similară a fost luată de organizația Inside Out, tot în SUA. Recomandările merg în aceleași direcții și le găsiți aici. Uimitoare mi se par mobilizarea unei sumedenii de actori sociali care conlucrează în vederea redeschiderii școlilor și multitudinea de resurse gratuite deja lansate, care oferă ghidaj în acest sens.
Interesantă este și declarația comună a unor profesori din New York, găsită în această publicație. Probabil că afirmația se potrivește și contextului local din România:
Educația în aer liber nu va fi perfectă. Va necesita suport de la școli, parcuri publice, autorități, organizații de cartier și de dezvoltare comunitară, familii, pentru a putea să funcționeze. Nu va fi ușor, dar hai să comparăm asta cu celelalte 2 opțiuni care ne rămân: învățământ la distanță, care înseamnă interacțiune redusă pentru copii și pentru cei care îi îndrumă, sau învățare mixtă (blended learning), care are mari șanse să îi lase în urmă pe membrii comunităților cele mai vulnerabile, prin lipsa de acces la cele necesare.
Ca idee, nu ar fi prima data în istorie când se apelează la școala în aer liber ca măsură de prevenție. La începutul secolului 20, școlile și cursurile în aer liber deveniseră răspândite în Europa ca răspuns la amenințarea reprezentată de tuberculoză, o boală care era pe val în perioada dintre cele două războaie. Mai multe detalii și fotografii se pot vedea aici.
