
Arhitect de informație și scriitoare. Experiență în zona de educație alternativă, inovație urbană, orașe child-friendly, blogging, dezvoltare comunitară și antropologie. Pasionată de natură și călătorii. Free spirit mom. Scrie pe www.kindertrips.com

„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
VIDEO-EDITORIAL. 99% dintre elevii care au terminat clasa a opta au intrat la un liceu, doar că 40% dintre ei nu la cel pe care și-l doreau. Cu ce vine la pachet asta?
Există localități în România unde primăriile acordă burse sociale lunare de care poți cumpăra doar o sticlă de ulei sau doar o pungă de zahăr. O cercetare realizată de Societatea Academică Română și Avocatul Poporului arată că în 94% dintre localitățile din țară nu se acordă burse deloc. Discrepanțele sunt uriașe între localitățile care oferă acești bani: 6 lei în Bucinișu, Olt, versus 500 de lei în Sectorul 5 al Capitalei.