
Arhitect de informație și scriitoare. Experiență în zona de educație alternativă, inovație urbană, orașe child-friendly, blogging, dezvoltare comunitară și antropologie. Pasionată de natură și călătorii. Free spirit mom. Scrie pe www.kindertrips.com

De câțiva ani documentez relațiile sindicale, atât din afară, cât și din interiorul mișcării (Cartel ALFA) unde încerc să descifrez acele relații opace de putere. Greva profesorilor a adus în discuție din nou puterea individului din cadrul sindicatului și cum oamenii pot face gruparea să lucreze pentru ei. Indiferent de presiunile politice, de dorințele președintelui Iohannis ca liderii de sindicat să oprească greva, realitatea arată că totul depinde de oameni, de cei de la nivelul de unitate, din școli și grădinițe.
Studentele afgane se tem că își vor pierde accesul la învățământ și chiar viața. Educația, în special a fetelor, are enorm de suferit după ce talibanii au preluat puterea. Trupele americane din Afganistan țineau sub control ascensiunea talibanilor dar, după retragerea lor, fundamentaliștii islamici au avansat și au instaurat teroarea. Visul tinerelor hotărâte să studieze s-a prăbușit într-o țară în care doar 65.4% dintre cei între 15 și 24 de ani știu să scrie și să citească.
Să contest sau să nu contest. Aceasta era întrebarea cu care deschideam articolul de acum două săptămâni și pe care îl încheiam cu promisiunea de a vorbi în următorul editorial despre centrele de contestații și despre diferențele de notare care, spuneam noi, nu sunt ce par a fi.