
Arhitect de informație și scriitoare. Experiență în zona de educație alternativă, inovație urbană, orașe child-friendly, blogging, dezvoltare comunitară și antropologie. Pasionată de natură și călătorii. Free spirit mom. Scrie pe www.kindertrips.com

„Andrușcă Catinca-Maria, clasa 1A!”. Am fost primul copil strigat din generația 2009, de la Școala Gimnazială Nr. 1 din Onești. A urmat școala generală, liceul, facultate, masteratul. Am pus în album acum, înainte de a susține disertația, cele mai vii amintiri.
În continuare, dilema tuturor guvernelor lumii este dacă școala față în față rămâne o idee bună în pandemie. Elevii din Marea Britanie s-ar putea întoarce în bănci abia pe 8 martie, în timp ce Franța ar putea să se întoarcă la lockdown. Iar asta vine cu îngrijorări suplimentare, în contextul în care în ultima vreme au fost câteva cazuri de sinucideri în rândul tinerilor și adolescenților francezi. O veste tristă vine din Kenya care își propune să reintroducă bătaia în școală cu scopul de a-i disciplina pe elevi. Iar din Darwin, Australia, aflăm că elevii sunt mai îngrijorați de siguranța lor decât de rezultatele de la școală, din cauza criminalității.
Primarul Sectorului 4 Daniel Băluță vrea să-i mute pe cei peste 1000 de elevi împreună cu cei 82 de angajați din clădirea Colegiului „Gheorghe Șincai” ca să „reabiliteze și să consolideze“ clădirea. Pe hârtie, „consolidarea” este de fapt „lucrări de amenajare”, despre care profesorii și elevii spun că pot fi făcute și fără ca ei să fie relocați. Arhitectul Șerban Sturza, cu o experiență vastă în ceea ce privește patrimoniul construit, spune că relocarea unei școli nu este niciodată o idee bună: „Un șantier care se semnează pentru un an sau doi va dura de două ori mai mult“.