Pedagogii precum Waldorf sau Montessori, care militează pentru nevoia copiilor de a beneficia de experiențe reale de viață care să îi ajute să dobândească abilitățile necesare, folosesc adeseori „piesele libere” ca suport educațional. În prezent, conceptul se împletește cu studiile care cercetează joaca în aer liber a copiilor și de interacțiunea lor cu mediile naturale.
Termenul loose parts reprezintă un concept introdus în 1971 de către arhitectul Simon Nicholson într-una din lucrările sale. Nicholson se referea la piesele libere ca fiind forme și materiale, mirosuri și fenomene fizice, sunete, interacțiuni chimice, idei, concepte, animale, plante, cuvinte și chiar oameni. În viziunea lui, copiii adoră să se joace cu toate aceste piese libere sau variabile și să le combine în fel și chip.
„În orice mediu, gradul de inventivitate și creativitate, posibilitatea de a descoperi și de a explora sunt direct proporționale cu numărul variabilelor care pot fi găsite acolo.” Simon Nicholson
Loose parts pot fi văzute nu doar ca simple obiecte, ci ca moduri de a gândi, de a fi, de a relaționa cu mediul înconjurător. Rolul lor este de a le crea copiilor spații jucăușe, cu posibilități infinite de explorare, interacțiune și combinare a elementelor. Mai jos se poate viziona un videoclip care ilustrează în mod expresiv ce înseamnă, concret, loose parts și ce efecte pot produce asupra copiilor:
Loose parts reprezintă o modalitate excelentă de a încuraja joaca liberă și creativitatea copiilor. Spre deosebire de spațiile statice de joacă sau de jucăriile construite de-a gata, ele contribuie la crearea unor medii mobile și versatile, în care obiectele sunt mutate și recreate în nenumărate feluri. Iar copiii au nevoie de astfel de medii în care să își exprime neîngrădit creativitatea, să aibă libertatea de a improviza, de a manevra obiecte, de a inventa pe loc, de a construi, de a se răzgândi, de a schimba ideile și planurile pe parcursului jocului.
Loose parts pot fi amenajate în curți de școli, în grădinițe, în centre de educație sau de joacă, însă le putem găsi și în stare naturală. O plajă sau o pădure reprezintă, prin excelență, medii naturale pline de piese libere numai bune de explorat și descoperit pe îndelete de către cei mici. Acestea au capacitatea de a genera și de a stimula o gamă foarte variată de jocuri imaginative. Practic, putem spune despre ele că sunt niște jucării „non-prescriptive”, cu posibilități deschise de utilizare.
Concret, loose parts pot fi orice: resurse naturale (scoici, bețe, bucăți de lemn, pietre, conuri, nisip etc.), alimente (paste, boabe etc.), materiale din plastic, nasturi, capace, cauciucuri vechi, sfoară, cartoane, bureți, vase, tot felul de obiecte reciclate, care să nu pună în pericol siguranța copiilor.
Școlile și grădinițele pot amenaja spații de joacă bazate pe loose parts prin colectarea resurselor locale din zonele în care funcționează, prin implicarea părinților și a altor actori sociali care pot dona astfel de obiecte. E necesar să fie proiectate și spații de depozit pentru piesele libere, așa cum sunt, spre exemplu, containerele din videoclipul de mai sus. De asemenea, e necesar să fie realizată o analiză inițială de risc pentru a stabili care sunt acele obiecte sigure pentru copii și să fie efectuate verificări tehnice permanente asupra stării pieselor libere pe măsură ce sunt utilizate.
Adaptarea și monitorizarea constante vor fi la ordinea zilei, pentru că nu e ca și cum tot ce ai de făcut e doar să aduci piese libere într-un loc – acesta ar fi doar începutul. Un adult va trebui să fie în permanență cu un ochi la copii și la ceea ce se întâmplă pe terenul de joacă, intervenind cu tact doar dacă este cazul și lăsând lucrurile să se deruleze liber. De asemenea, copiii vor fi familiarizați de la bun început cu resursele existente, rutinele și procedurile de folosire. Toate acestea reprezintă, desigur, un efort, însă dacă ne uităm la ce spun studiile despre impactul jocului cu piese libere asupra dezvoltării cognitive, sociale și emoționale a copiilor, merită cu vârf și îndesat.
O școală sau o grădiniță ar fi bine să încerce să dezvolte o politică de joacă (play policy), prin implicarea cât mai multor părți, inclusiv a copiilor. Dacă vi se pare cumva ciudat conceptul de play policy la nivelul unei instituții de educație, ei bine, aflați că acest concept poate fi implementat la o scară chiar mai mare. În Scoția, spre exemplu, există o întreagă strategie națională care susține și promovează importanța jocului în rândurile copiilor, pentru binele și dezvoltarea lor armonioasă. Este excelentă și o găsiți aici.
”Loose parts” pot fi utilizate și acasă, cu eforturi nu foarte mari din partea părinților. Desigur, spațiul de acasă nu poate fi comparat cu spațiile educaționale sau curțile de școli/grădinițe, însă niște intervenții minimale tot se pot face, utilizând cutii/recipiente cu elemente ale naturii, mărgele, nasturi, rondele de lemn și orice altceva ar putea aprinde imaginația copiilor. Toate aceste lucruri e necesar să fie depozitate în mod adecvat, astfel încât copilul să le vadă și să aibă acces în permanență la ele.
Folosirea imaginativă a acestor piese libere are multiple beneficii care au fost demonstrate prin diverse studii și observații pedagogice. Am indicat unul mai sus și mai las încă unul aici.
Pe scurt, astfel de studii evidențiază faptul că acei copii care au parte în mod constant de joacă liberă beneficiază de experiențe sau rezultate școlare mai bune. La rândul lor, adulții care gestionează școlile și procesul de învățare au parte de experiențe mai bune în cadrul instituțiilor în care lucrează. Efecte pozitive precum colaborarea, rezolvarea de probleme, luarea deciziilor, gândirea strategică și critică par să fie stimulate din plin de joaca liberă cu loose parts. Alte beneficii sunt faptul că se îmbunătățesc relațiile între copii și crește gradul de incluziune, stimularea intensă a creativității, construirea de oportunități în care copiii pot exersa managementul riscului, rezoluția conflictelor, comunicarea și negocierea.
„Când copiii interacționează cu loose parts, ei pătrund într-o lume aflată sub semnul lui „ce ar fi, dacă?”, în care au ocazia să își dezvolte tipul de gândire care conduce la rezolvarea de probleme și raționamente logice. Loose parts sporesc abilitatea copiilor de a gândi imaginativ și de a găsi soluții, aducând totodată un sentiment de aventură și bucurie în jocul lor.” (Daly and Beloglovsky, 2015)
În concluzie, în ciuda simplității lor aparente, loose parts raman niște obiecte strategice care pot contribui la crearea unor spații interactive și stimulative pentru copii și pentru joaca lor. Ele ar trebui să facă parte dintr-o abordare mai largă a educației – una care urmărește să dezvolte joaca liberă la nivelul școlilor, al grădinițelor, al comunității și al locuințelor.
Fotografii: Ruslan Shugushev/Shutterstock, @juliejanis96
