Lucia și-a descoperit pasiunea pentru matematică încă din clasele primare. În clasa I, a participat la primul ei concurs și, de atunci, matematica a cucerit-o definitiv: „Am văzut că rezolvatul problemelor îmi aduce plăcere și am vrut să continui. Fiecare problemă rezolvată era o provocare reușită, astfel că am început să rezolv din ce în ce mai multe, până am ajuns să mă pricep la ele. Totul a venit de la sine”. În prezent, lucrează la matematică cel puțin 4-5 ore în fiecare zi, însă nu simte că e prea mult și găsește mereu timp și pentru alte activități.
„Având un program bun, pot să am timp și de distracție, și de muncă”
Eleva olimpică a mărturisit că își organizează cu rigurozitate timpul și că acest lucru o ajută să fie eficientă.
„De obicei îmi fac un program cu ce am de gând să rezolv în ziua respectivă și, odată îndeplinite toate obiectivele, am timp să mă duc la un film cu prietenii, să mă plimb prin parc, să citesc o carte. Am destul timp pentru activități relaxante”. Printre pasiunile ei, se numără tenisul, ping-pongul, rezolvarea cubului rubik și lectura romanelor polițiste: „În ultimul timp am citit foarte multe cărți polițiste de la Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu și Haralamb Zincă, însă citesc și cărți despre istorie și, de asemenea, romane clasice”.
Lucia Rîșnoveanu, Cezara Danciu, Eliza Ipate şi Diana Ţolu au adus României locul întâi pe echipe la Olimpiada Europeană de Matematică pentru Fete
Deși performanța școlară implică foarte multă muncă, Lucia prețuiește echilibrul și are grijă să nu ajungă la epuizare în perioadele de dinaintea competițiilor. „Lucrez destul de constant și nu îmi schimb foarte mult programul de antrenament înaintea concursurilor. Mai mult, cu o săptămână înainte de competiții, încerc să o las mai moale, cât să îmi aerisesc creierul. De multe ori nu lucrez deloc în ziua de dinaintea probei, prefer să mă calmez”, ne-a explicat aceasta.
Plimbările prin parc sunt principala activitate cu care eleva olimpică își ocupă timpul din ziua dinaintea unui concurs, ca să-și găsească o stare de liniște interioară. „Încerc să nu mă gândesc la competiția care urmează. Indiferent de nivel, eu încerc să o iau ca și cum ar fi un concurs normal, de care nu depinde nimic. Pur și simplu mă gândesc la alte lucruri ca să îmi iau tot ce am pe suflet și în cap și să mă calmez”.
Olimpiada care „are scopul de a susține fetele”
Matematica nu este prima alegere printre fete. Disciplinele exacte, la noi și în lume, păstrează preconcepția că sunt „de băieți”. În lotul național de anul trecut a fost inclusă o singură fată, după trei ani în care echipa a fost exclusiv formată din băieți.
De aceea e nevoie ca fetele să aibă mai multe oportunități și concursuri pentru a crește. Un exemplu este Olimpiada Europeană de Matematică pentru FEte.
„Această olimpiadă a luat ființă pentru că s-a observat că printre participanții la Olimpiada Internațională de Matematică un procentaj foarte mic erau fete, iar această olimpiadă are scopul de a susține fetele, de a le face să participe și la olimpiadele de matematică”, spune Lucia.
Eu nu m-am simțit niciodată copleșită de numărul de băieți, însă nici nu am nici foarte multe prietene care să meargă la olimpiade de matematică.
Lucia a mărturisit că experiența EGMO din acest an a venit cu foarte multe emoții, pe care a reușit, totuși, să le gestioneze. „Am reușit cu greu să mănânc înaintea probelor. Emoțiile mele sunt amplificate de obicei înainte de concurs. Atunci când primesc foaia cu subiectele, ele dispar încetul cu încetul. Îmi dau seama că mă concentrez la probleme și că ce se întâmplă în jur nu mă mai afectează”. Nu a pus presiune pe ea, obiectivul ei fiind acela de a da tot ce are mai bun, indiferent de nivelul competiției. „Mă duc cu atitudinea că orice rezultat este bun atâta timp cât știu că am dat tot ce am putut în timpul concursului. Dacă am dat tot ce am putut și nu am fost în stare să rezolv problemele, atunci nu mă supăr, pentru că știu că atât am putut în acel moment, aceea a fost radiografia de moment”.
Pentru Lucia, aceasta a fost a treia participare la EGMO, după ce a obținut bronzul în 2020 și aurul în 2021. Spre deosebire de competițiile anterioare, care s-au desfășurat online sau remote, EGMO din acest an s-a desfășurat în Ungaria, în format fizic, ceea ce a bucurat-o mult pe adolescentă.
„Atmosfera este una specială, pentru că poți vorbi cu alți copii din alte țări și poți face schimb de idei, poți să vezi cum decurge pregătirea lor, cum este la ei în țară, nu neapărat din punct de vedere matematic. Facem schimb de experiență, legăm prietenii, iar asta înseamnă mult”, ne-a mărturisit Lucia.
Eleva își amintește cu drag momentul afișării rezultatelor. „Am fost foarte vesele, ne-am felicitat toate, ne-au felicitat profesorii îndrumători, chiar și ghida noastră din Ungaria. Eram mândre de faptul că am putut să reprezentăm România și să luăm locul 1 ca echipă”, ne-a povestit Lucia încă zâmbind. Primii cărora le-a zis de rezultat au fost părinții, cu care adolescenta are o relație specială.
„Dacă am vreun eșec, trebuie doar să lucrez mai mult”
Alături de profesori, părinții au fost cei care au susținut-o pe Lucia în parcursul ei competițional. „La internaționale nu îmi pot fi și fizic alături, dar la probele de baraj, care se țin în București sau în Constanța, părinții vin cu mine. Simplul fapt că sunt acolo îmi dă încredere în mine și mă ajută să dau tot ce pot în timpul concursului”. Și colegii o încurajează mereu, iar acest lucru este foarte important pentru eleva olimpică: „Colegii mei mă încurajează mult, sunt mândri de mine și se bucură alături de mine. Eu am nevoie de susținere, mă bucur atunci când fac pe cineva fericit sau când cineva mă felicită. Nu știu dacă ceilalți elevi au nevoie de susținere, însă eu am.”
Lucia este foarte pasionată de matematică și asta a ajutat-o să depășească momentele dificile și să continue pe acest drum.
Atunci când mă simt copleșită, încerc să îmi dau seama că nu fac asta [n. r. – lucratul la matematică] doar pentru niște rezultate sau pentru niște concursuri, ci o fac doar din plăcerea de a rezolva probleme. Chiar dacă am avut vreun eșec, am realizat că trebuie doar să lucrez cât mai mult, ca să depășesc momentul.
Lucia sfătuiește orice adolescent care se simte pierdut să își caute pasiunea și, apoi, să se dedice acestei pasiuni: „Să încerce cât mai multe lucruri și să îl aleagă pe cel la care se și pricepe, dar care îi și aduce plăcere. Dacă găsește acest lucru, o să își găsească pasiunea și o să muncească pentru a evolua cât mai mult în acest domeniu. Pentru mine, odată ce mi-am găsit pasiunea, lucrurile au decurs de la sine”.
„Atmosfera de olimpiadă vine mai mult ca un bonus și ca un rod al muncii mele”
Deși a lucrat cu pasiune și cu dăruire chiar și în perioada pandemiei, când nimeni nu știa cum și dacă se vor mai ține olimpiadele, Lucia ne-a mărturisit că simte nevoia de a participa la competiții pentru a-și cunoaște propriul nivel la matematică: „Aș putea să stau acasă, să rezolv probleme și să evoluez, însă olimpiadele sunt și un mod de a mă testa. Dacă nu mă duc să dau teste, concursuri, nu am de unde să știu care este nivelul meu”.
Eleva spune că ar alege acest drum și a doua oară și este de părere că olimpiadele au ajutat-o să se dezvolte frumos.
Mi-au dezvoltat ambiția, competitivitatea, dar mi-au arătat și că în viață mai sunt și eșecuri și că trebuie mereu să mă ridic de jos, să învăț din greșelile mele. M-au învățat să devin un om mai bun.
Nu-și poate imagina cum ar fi arătat anii ei de gimnaziu și liceu fără concursuri. „Nu m-aș vedea stând degeaba, nu m-aș vedea să nu mă duc la nicio olimpiadă, să nu mă testez la ceva ce îmi face plăcere. Chiar dacă este stresant și am foarte mult emoții înainte de concurs, rezultatele merită întotdeauna. Nimic nu se poate compara cu bucuria de a ști că munca ta nu a fost degeaba și că ai făcut ceva cu viața ta”, a explicat Lucia.
„Cred că pot face performanță de oriunde atâta timp cât vreau și cât muncesc”
Deși medaliile ei ar putea fi un pașaport pentru orice universitate prestigioasă din străinătate, eleva olimpică rămâne în România și, mai mult, se gândește la o carieră didactică. „Rămân aici pentru că aici îmi este familia, aici îmi sunt și prietenii. Îmi doresc să studiez la Facultatea de Matematică din București și să devin profesor universitar de matematică”.
În afară de elevii mai mari, Lucia i-a avut ca model pe dascălii care au îndrumat-o și care au făcut-o să își dorească să le calce pe urme: „Cam toți profesorii de matematică pe care i-am cunoscut mi-au fost modele. Mereu când rezolvau probleme și îmi arătau soluția lor, voiam să învăț cât mai mult, ca să fiu și eu în stare, într-o zi, să rezolv cu atâta ușurință problemele care atunci mi se păreau grele”.
„Nimeni nu este un robot care poate munci în continuu”
Lucia se caracterizează ca fiind o persoană prietenoasă, ambițioasă și muncitoare, iar un citat care îi place foarte mult este „O zi fără râs este o zi pierdută”. „Simt că acest citat mă descrie bine, pentru că eu în fiecare zi încerc să fac ceva care să-mi aducă plăcere și, în același timp, să nu mă simt copleșită. Să am timp să mai fac și lucruri care mă fac să râd, care mă relaxează”.
De altfel, pentru perioada următoare, planurile Luciei sunt îndreptate mai mult spre odihnă. Deși s-a calificat în lotul lărgit de matematică și urmează să susțină, pe 14 mai, primul baraj în vederea selectării pentru Olimpiada Internațională de Matematică, eleva nu are așteptări: „Nu mă aștept să intru în lot, dar vreau să dau din nou tot ce pot. Sunt mulțumită cu ce am făcut până acum”. Acum că nu va mai avea așa de multe concursuri, își dorește să plece într-o excursie cu prietenii ei și așteaptă cu nerăbdare vara, pentru a ieși zilnic la plajă.
