Aproape jumătate dintre profesorii din învățământul preuniversitar folosesc unelte de inteligență artificială, potrivit unui studiu OECD, citat de România Pozitivă. De la pregătirea proprie, la generarea de subiecte pentru lucrări, apoi analiza mai rapidă a sutelor de teme primite de la elevi și nu numai. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă fără cursuri de formare sau training-uri organizate formal. Totuși, se pare că interfața prietenoasă și comunicarea în limbaj natural, sub formă de chat, a făcut ca adopția AI-ului să ajungă la proporții surprinzătoare, de ambele părți ale catedrei.
Recent, Monica Anisie, propusă ministră a Educației pentru guvernul lui Adrian Veștea, a fost surprinsă la audierile din Parlament că a răspuns la întrebări cu ajutorul ChatGPT, scrie Edupedu.
Dar cum îți dai seama că e AI în spate?
Majoritatea profesorilor de științe își dau seama că tema a fost scrisă de ChatGPT din formule și noțiuni teoretice care sunt rareori adaptate programei școlare sau lecției de zi. Profesorii de uman văd vocabularul inadecvat sau structura defectuoasă a textului, iar când au dubii, suplimentează cu o scurtă evaluare orală.
Dacă nu ești atent, un „profesor” AI de română îți răspunde cu emoji-uri, nu dă citate sau dă prea multe, nu cunoaște teorie literară, mai ales adaptată la literatura română sau îți rescrie Luceafărul fără nicio jenă. Poate interacțiunile la engleză să fie ceva mai subtile, dat fiind că e principala limbă în care au fost antrenate modelele, dar un profesor cu experiență poate să coreleze ușor activitatea obișnuită a elevului cu o temă predată sau să pună mai mult accentul pe evaluarea în clasă.
Dar nu e un secret că și profesorii „conversează” cu unelte de inteligență artificială. Dacă la matematică sau chimie, prompt-urile sunt adesea pentru simplificare sau mai multe exemple, în domeniul umanist, abordarea este diferită, pentru că și riscul de greșeală este mai mare.
Am continuat discuția cu câțiva profesori de „uman” despre exemple când au folosit inteligența artificială și cum văd schimbarea actului didactic odată cu accesul atât de ușor la aceste platforme.
Mi-au răspuns: Ioana Enache, profesoară de română la un liceu din București, Oana Paler, scriitoare și profesoară de română la un liceu din Brașov, Monica Ionescu, profesoară de engleză de liceu din Buzău și Adrian, profesor de istorie din București, care a preferat să rămână doar la numele mic.
„Greu găsești ceva mai cringe…”
Problemele de proprietate intelectuală, pentru care mai multe companii au intrat în conflicte cu legea internațională sunt o piedică importantă în discuțiile cu AI-ul pe baza literaturii. Astfel, chiar dacă ChatGPT „vorbește” bine, uneori mulțumitor, limba română, conținutul literar este, de multe ori, îndoielnic, dacă opera nu este în domeniul public. Orice problemă de analiză pe text aproape că se complică dacă întrebi AI-ul.
„Pierd prea mult timp să verific informațiile”, spune Oana, „așa că îl folosesc mai mult ca să structurez anumite materiale pe care le am deja”. Situația este similară și pentru Ioana: „De exemplu, am făcut un joc de Bingo cu verbe pentru elevi sau alte jocuri didactice, care implică un tipar, cum ar fi un rebus sau un lanț de cuvinte”. Ea își alege resursele manual, planifică jocurile, iar apoi folosește unelte precum Wordwall, Kahoot, Blooket sau direct ChatGPT sau DeepSeek pentru a le da forma potrivită pe baza conținutului selectat de ea.
La istorie, Adrian folosește „module AI pentru producerea unor manuale interactive (generare de imagini sau clipuri video) referitoare la o tematică aflată în discuție, ceea ce accesibilizează conținuturile pentru elevi și crește gradul de interacțiune cu disciplina predată”. Efortul este major când ești interesat de acuratețea istorică, fiindcă nu e deloc ușor să plasezi o figură emblematică din trecutul unui popor într-un cadru vizual adecvat. În lipsa acestor încercări și dacă nu vrei să pari învechit cu atlase istorice, singura alternativă reală sunt filmele documentare sau imaginile de arhivă. Ele au avantajul acurateței și rigorii academice, dar pentru un elev de liceu, rar stârnesc același interes ca o imagine sau un film „colorizate” cu AI sau generate întru totul.
Nu toți profesorii au aceeași părere, însă. Pe 15 ianuarie, de ziua culturii naționale, e mult probabil să-ți fi apărut și ție în feed pe rețelele sociale clipuri generate de AI cu Eminescu „recitându-și” propriile poezii. Oana își amintește că s-a îngrozit și în niciun caz nu ar fi tolerat așa ceva la clasa ei:
„Clipurile făcute cu AI despre Eminescu sunt absolut sinistre, de un kitsch înfiorător. Am văzut niște mostre și greu găsești ceva mai cringe.”
Adevărul este că imaginile și mai ales videoclipurile generate de AI se fac mai greu decât un text, necesită mai multă atenție și revizuiri. Dacă poți trece cu vederea o virgulă lipsă sau chiar câteva litere „mâncate”, problema persoanelor cu șase degete sau trei mâini e mai evidentă. Ceea ce conduce, inevitabil, la întrebarea dacă merită. Evident că, dacă vrei un clip video cu Eminescu sau Creangă sau Caragiale, nu ai variante, dar poate nu este singura metodă în care poți face accesibile sau prietenoase lecțiile, ori cu atât mai puțin conținutul omagial într-o zi de sărbătoare națională. De exemplu, dacă limbajul arhaic sau temele romantice nu sunt neapărat pe placul elevilor, viețile unor mari scriitori au fost și ecranizate, iar nu puține capodopere poetice se găsesc înregistrate în interpretarea unor mari actori.
Monica evită ori de câte ori poate instrumentele de inteligență artificială. Profesoara folosește instrumentele „clasice” și variante digitale, precum dicționare și manuale, pe care le adaptează de fiecare dată la nivelul clasei și lecției din ziua respectivă. „Consult dicționarul Merriam Webster ca app, îl folosesc și la școală să dau copiilor o definiție mai bună sau mai multe variante. Dar nu folosesc decât ChatGPT foarte rar, fiindcă nu vreau să îmi învăț creierul leneș. Nu am alt motiv. Știu că mulți profesori se joacă la fel ca niște copii cu el, văd asta în cancelarie, dar eu, una, nu văd de ce aș consuma atâta apă, atâtea resurse ca să fac ceva ce se poate face mai economic. Știu că pot avea gratis ChatGPT sau Gemini, dar costul real e clar pentru mine.”
Într-un exemplu rar de transparență, Google a publicat un raport în 2025, conform căruia modelul Gemini folosește pentru un răspuns energia consumată de cuptor cu microunde pentru o secundă. Putem numai să bănuim că numerele au crescut în doar un an; creșterea prețurilor pentru memorii RAM, de exemplu, arată că puterea de calcul are prioritate în fața optimizărilor și ecologiei.
În afară de stratul software și costurile ascunse, sunt și alte cauze care descurajează, poate involuntar, utilizarea inteligenței artificiale. În perioada pandemiei, digitalizarea forțată a arătat cât de departe sunt unele comunități de un minimum necesar: un dispozitiv inteligent cu o conexiune stabilă la internet și cu viteză acceptabilă. Au existat programe de ajutor care au încercat să repare situația, dar, la câțiva ani distanță, problema e departe de a fi rezolvată.
„La română nu avem așa multă nevoie de tehnologie, dar dacă vrem să ne uităm la un documentar sau să accesăm un site, ba nu merge internetul pe calculatoarele școlii, ba se blochează din cauza unor protecții configurate de administratori, ba e un cablu stricat sau nu avem mufa care trebuie, așa că e cronofagă treaba”, comentează Oana. „Nu sunt anti tehnologie, dar încă tatonez și le cer și elevilor părerea sau ajutorul ca să țin pasul”, adaugă ea.
Mai mult de lucru în clasă
Legătura strânsă și sinceră cu elevii este cea mai importantă componentă din procesul didactic. Toți profesorii au primit teme în care elevii nu modificaseră nici o virgulă din răspunsul oferit de ChatGPT. Dar, cum este și cazul celor de matematică sau științe, în general nu e greu să le identifici, mai ales când îți cunoști elevii.
„Cred că evaluarea orală ar fi ideală, însă, ca profesor de română, nu pot apela întotdeauna la aceasta, având în vedere accentul pus pe redactare. Încerc să creez teste personalizate în funcție de discuții punctuale, specifice, avute la clasă”, spune Ioana.
Monica nu dă teme pentru acasă, iar „ca să iei notă pe ceva scris, dau acum tema, nu ai ceas deștept sau mobil, faci tu cu pixul ce ai de lucru”, completează profesoara. În plus, ca și Ioana, își alege temele pe baza știrilor proaspete sau pornește de la articole din reviste ca The Economist ori teme care pot să genereze dezbateri și argumentări diverse.
Cu toții au făcut schimbări în procesul didactic și își evaluează elevii mai mult oral, mai mult în clasă. Dar se impun și teme scrise, unde Oana îmi spune că a stabilit un regulament clar: „Le las libertatea de a folosi AI, dar cu citare de sursă, adică specifici «Am folosit AI», ceea ce nu prea le convine și astfel, evită.” În lucrul la clasă, elevii ei pot să folosească AI pentru documentare, dar numai dacă cer sursele de inspirație de la chatbot, accesează link-urile, împreună cu alte materiale pe care le găsesc online, compară conținuturile și scriu un rezumat propriu. „Chiar recent am făcut asta și au comparat între ei rezultatele, apoi ne-am gândit împreună cum e mai OK să dăm prompt-ul ca să obținem ce vrem. Unii au făcut o documentare mai complexă, alții au rămas la nivelul de bază”.
Ioana a încercat să ceară ajutorul lui ChatGPT pentru alcătuirea unui test diferențiat. A creat un exemplar cu grijă, de la zero, pe baza unui text suport, apoi l-a introdus în ChatGPT, împreună cu un alt text și i-a cerut agentului să-i genereze întrebările, după primul model. „Le editez și pe acelea, dar tot economisesc niște timp. Cred, în ansamblu, că AI-ul e un instrument bun, dar încă mai trebuie să revin asupra rezultatelor sale și să le modific”, spune ea. În plus, evaluarea pentru un proiect amplu este făcută cu maximă atenție și uneori durează chiar câteva săptămâni pentru ca elevii ei să-și primească nota, pentru că profesoara vrea să analizeze cu atenție textele și informațiile din ele, inclusiv ca să detecteze răspunsuri copiate de la chatboți.
Nevoia de cunoștințe și piedicile din calea ei
Ca și Viviana, dar și alți profesori de real cu care am vorbit, Adrian este de părere că schimbarea e amplă, dar naturală, cu o motivație care vine din interiorul fiecăruia. „Chiar dacă revoluția tehnologică pe care o trăim este de o amploare pe care nu o vom înțelege prea curând, nevoia vine din interiorul fiecărei persoane de a-și crește accesul la cunoștințe nemărginite sau de a câștiga timp prin comprimarea unor sarcini care altminteri ar fi fost mult mai solicitante.”
Însă Oana aduce din nou în discuție argumentul despre accesul la tehnologie și infrastructura propriu-zisă. În orașele mai mici, în comune și alte locuri unde abia dacă semnalul de telefon este suficient, accesul la internet e problematic, ceea ce înseamnă că inegalitățile se vor accentua, între școli moderne, din orașe mari, unde profesorii și elevii pot să proiecteze lecții și teme cu mult mai sofisticate, mai antrenante și complexe. Acolo unde profesorii nu sunt instruiți sau dotările hardware și software nu permit, situația nu are cum să se îmbunătățească.
Dacă aparatura corespunde, atunci sarcina rămâne în seama fiecărui profesor, mai ales în lipsa cursurilor speciale de instruire și formare. „Adevărul e că mulți profesori deja sunt depășiți. Diferența dintre ce faci la oră și ce conținut vor ei [elevii] este imensă. Mulți profesori sub șaizeci de ani sunt activi cu învățatul, folosesc tabla interactivă, se preocupă să se upgradeze. Și eu (sunt sub 60) folosesc manual digital, material de sprijin, tabla interactivă, dau link-uri utile copiilor, chiar dacă nu concep testele sau lucrul la clasă cu ajutorul AI. Și cred că fac treabă mai bună câteodată pentru stimularea elevilor”, comentează Monica.
Cu toții sunt de acord că utilizarea inteligenței artificiale fără discernământ, fără un filtru al responsabilității are efecte negative importante asupra tuturor, nu doar a elevilor. Dincolo de teme copiate, de „creierul leneș” despre care vorbea Monica, sunt multe alte probleme de dezvoltare intelectuală, personală și adaptabilitate pe care le produce abuzul de conținut generat artificial. În context educațional, provocările sunt pe măsura beneficiilor cu care ne tentează, iar adulții responsabili sunt cei care ar trebui să aibă inițiative de reglementare, nu doar la nivelul propriilor familii și clase.
„AI-ul nu e un bau-bau, însă e clar că inteligența artificială se mișcă mai repede decât noi din multe puncte de vedere. Anul trecut mă chinuiam câteva ore ca să fac o prezentare despre Joyce, în Prezi, tot cu facilități AI. Acum e totul gata în cinci minute. Mai verific puțin, poate încă cinci-zece minute, dar atât. Și vorbesc de anul școlar trecut — adică acum câteva luni”, completează Ioana. „Schimbarea se petrece, «cine nu e gata, e luat cu lopata» realmente, iar copiilor le este mult mai ușor decât nouă să utilizeze astfel de resurse. Însă noi, adulții, înțelegem și pericolele acestor abordări și ar trebui să încercăm să le prevenim prin legi bine gândite și implementate”, continuă ea.
