Este școala în aer liber școala viitorului?

Este școala în aer liber școala viitorului?

Pandemia Covid 19 a scos la iveală și a intensificat un fenomen interesant, legat de reorientarea omului spre natură și spre valorizarea spațiilor naturale. Mulți dintre noi am realizat importanța naturii în viețile noastre în moduri pe care nu ni le-am fi imaginat cu puțin timp în urmă.

22.07.2020

de Miruna Tîrcă

O mulțime de studii au evidențiat demult numeroasele efecte pozitive ale timpului petrecut în natură, inclusiv în rândul copiilor și tinerilor. Contextul pandemic doar a produs o conștientizare pe scară largă a rolului important pe care îl are natura în viața oamenilor.

În diferite țări autoritățile au început să analizeze și să reflecteze asupra modurilor în care pot utiliza natura și spațiile exterioare pentru a se adapta cât mai bine vremurilor contemporane. Această reconfigurare privește nu doar orașele, spațiile de locuit sau de conviețuit, ci și educația. Mai mult ca oricând, la orizont se prefigurează necesitatea regândirii educației și propulsarea unor modele pedagogice care au fost deja testate la o scară mai mică, dar care s-ar putea dovedi relevante la nivel sistemic.

Se vorbește din ce în ce mai mult despre forest schools  (școli în pădure), micro-schools (micro-școli) sau homeschool co-ops (cooperative de homeschooling). Se discută și despre naturalizarea curților de școlii, care ar putea ajuta la extinderea activităților în acest cadru, întrucât beneficiile educației în aer liber au devenit mult mai vizibile în context post-pandemic.

Studiile în domeniu sugerează faptul că organizarea unor activități în aer liber prezintă un risc mai mic decât cele ținute înăuntru, iar copiii ar putea beneficia de mai mult spațiu de mișcare și experiențe creative de învățare.

În Scoția, de pildă, autoritățile au început să lucreze intens în această direcție, făcând declarații care sugerează că învățarea în aer liber ar putea fi unul dintre cele mai bune moduri de a aduce copiii înapoi în școli, deoarece permite distanțarea fizică. Iată declarația Ministrului Tineretului din Scoția, Maree Todd:

Există un număr ascendent de centre educaționale care abordează total sau parțial educația în aer liber în țara noastră. Acest model ar putea avea multe beneficii în ceea ce privește menținerea distanței fizice și în a minimaliza riscul transmiterii de boli. Putem vedea acest model ca parte din tranziția dinspre lockdown spre redeschiderea grădinițelor și școlilor. În timp ce unele instituții sunt deja familiarizate cu învățarea în aer liber, alte centre au luat în considerare acest model și se gândesc cum ar putea să își adapteze practicile astfel încât să petreacă mai mult timp afară.

Însă avantajul Scoției este faptul că are deja o tradiție solidă în acest sens. Scoția este o țară cunoscută pentru politicile educaționale inovatoare și profund centrate pe nevoile copilului. Au chiar o strategie națională despre cum să încurajeze joaca și well being-ul în rândul copiilor. În plus, guvernul scoțian s-a angajat să dubleze fondurile alocate educației timpurii, în cursul anului 2020.

Cea mai recentă știre vine din Edinburgh, unde autoritățile locale au pus la dispoziție prin decrete oficiale, parcuri, păduri și situri naturale în care școlile își pot desfășura activitățile. Nu este totul încă foarte clar operaționalizat, iar decizia a generat și dezbateri contradictorii în rândurile părinților și profesorilor, însă probabil orice decizie inovatoare va crea pentru început controverse înainte ca lucrurile să se așeze și să înceapă să se structureze.

În orice caz, Scoția este o țară cunoscută pentru centrarea pe nevoile copilului, așa că nu este de mirare că dezbaterile publice ale momentului aduc în discuție chestiuni precum toate cele menționate mai sus. În Scoția, copiii reprezintă unul dintre focusurile principale ale politicilor publice, mai ales în context post-pandemic, și sunt considerați importanți. Din păcate, nu putem afirma același lucru despre România, unde copiii încă sunt priviți ca un fel de cetățeni de rang doi, iar bunăstarea lor nu pare să se afle în centrul deciziilor factorilor politici.

La un alt capăt al lumii, în Statele Unite ale Americii, autoritățile publice, școlile și organizațiile de profil încearcă să facă un corp comun în vederea relansării educației în contexte cât mai favorabile copiilor, inclusiv în aer liber. SUA reprezintă o altă țară unde educația în aer liber a luat o amploare semnificativă în ultimii 10-15 ani. Iar acum modelele testate în ultimii ani, la o scară mai mică, s-ar putea dovedi relevante într-un context mai larg.

NAAEE (North American Association for Environmental Education), una dintre cele mai mari organizații americane dedicate educației de mediu, a lansat la început de iulie un ghid online – eGuidance for Reopening Schools. Este o publicație dezvoltată în colaborare cu mai multe filiale ale organizației, care a avut feedback de la sute de persoane. NAAEE s-a pus pe treabă imediat după declanșarea pandemiei, astfel încât toată munca s-a derulat pe parcursul primăverii, iar în vară au putut deja să lanseze documentul care oferă recomandări în legătură cu redeschiderea școlilor. Printre soluțiile propuse se numără utilizarea curților și împrejurimilor de școli ca spații educaționale în care poate fi păstrată distanțarea fizică, introducerea în programa școlară a mai multor resurse alternative legate de educația în natură și educația de mediu, combinarea învățării în aer liber cu cea derulată acasă. Găsiți documentul aici.

O altă poziție similară a fost luată de organizația Inside Out, tot în SUA. Recomandările merg în aceleași direcții și le găsiți aici. Uimitoare mi se par mobilizarea unei sumedenii de actori sociali care conlucrează în vederea redeschiderii școlilor și multitudinea de resurse gratuite deja lansate, care oferă ghidaj în acest sens.

Interesantă este și declarația comună a unor profesori din New York, găsită în această publicație. Probabil că afirmația se potrivește și contextului local din România:

Educația în aer liber nu va fi perfectă. Va necesita suport de la școli, parcuri publice, autorități, organizații de cartier și de dezvoltare comunitară, familii, pentru a putea să funcționeze. Nu va fi ușor, dar hai să comparăm asta cu celelalte 2 opțiuni care ne rămân: învățământ la distanță, care înseamnă interacțiune redusă pentru copii și pentru cei care îi îndrumă, sau învățare mixtă (blended learning), care are mari șanse să îi lase în urmă pe membrii comunităților cele mai vulnerabile, prin lipsa de acces la cele necesare.

Ca idee, nu ar fi prima data în istorie când se apelează la școala în aer liber ca măsură de prevenție. La începutul secolului 20, școlile și cursurile în aer liber deveniseră răspândite în Europa ca răspuns la amenințarea reprezentată de tuberculoză, o boală care era pe val în perioada dintre cele două războaie. Mai multe detalii și fotografii se pot vedea aici.

Este clar că nu se va putea face o trecere rapidă la învățământ în aer liber derulat la scară largă și că sunt necesare abilități sau expertize specifice în rândul profesorilor și al directorilor de instituții educaționale. Însă merită reflectat la procesul și etapele prin care s-ar putea realiza în cele din urmă încorporarea naturii și a orelor derulate în aer liber în programa cât mai multor școli și grădinițe.

„Blended learning”, adică învățarea mixtă, compusă din ore derulate online și offline pare să fie educația cea mai populară în viitorul apropiat, însă ar putea conține, de asemenea, ore derulate în aer liber și în natură.

Tim Gill, expert și consultant care lucrează în domenii legate de educație, copilărie, politici publice și design urban, susține pe blogul său faptul că guvernele, autoritățile locale, școlile și agențiile publice ar trebui să aibă o abordare mai echilibrată în vederea susținerii copiilor pe perioada pandemiei. Printre măsurile enumerate de Tim Gill se numără încurajarea școlilor și a grădinițelor să mute o parte din ore în aer liber, prioritizând joaca și maximizând timpul petrecut afară. O altă măsură propusă este utilizarea parcurilor și a spațiilor verzi pentru procese de învățare și revizuirea politicilor care propun ca locurile de joacă să rămână închise.

Tim Gill știe foarte bine ce zice, pentru că munca lui se află undeva la intersecția dintre educație, design urban și politici publice adresate copiilor. Prin urmare, cunoaște foarte bine faptul că astfel de politici educaționale ar trebui să meargă mână în mână cu cele de dezvoltare urbană sau locală, de valorizare, extindere și conectare a spațiilor verzi.

Naturalizarea curților de școli și amenajarea lor corespunzătoare pentru a putea fi utilizate ca spații de educație reprezintă un alt pas pe care școlile ar putea să îl aibă în vedere. Excelenta organizație britanică Learning Through Landscapes, specializată pe educație în aer liber, pune la dispoziție un mic ghid gratuit despre cum se poate păstra distanța în curțile școlilor și cum pot fi acestea accesibilizate în vederea susținerii de ore în aer liber. Tot ei oferă acces gratuit la diverse resurse despre educația în aer liber, în vreme de Covid 19. 

Din păcate, nu toți administratorii de școli și profesori sunt orientați către a muta cât mai mult din procesul de învățare afară. În multe cazuri, tendința va fi de a controla copiii, de a le limita accesul la spații și mișcare.

Poziția Angelei Hanscom, autoarea cărții Balanced and Barefoot: How Unrestricted Outdoor Play Makes for Strong, Confident, and Capable Children și creatoarea unui program educațional bazat pe natură devenit faimos la nivel mondial, este aceea că părinții ar trebui să solicite cât mai mult acces la educație în aer liber, în loc să accepte transformarea școlilor într-un fel de „închisori”.

Un lucru rămâne cert: distanțarea fizică de care este nevoie în școli și în alte instituții educaționale îi va determina, vrând nevrând, pe directori și administratori să regândească spațiile școlare și procesul de învățământ, acționând în consecință.

Întrebarea care se ridică este următoarea: între control și limitarea libertății spațiale a copiilor  în școli versus mărirea accesului la spațiu prin mutarea unei părți din procesul de educație în aer liber, în locuri deschise, și implicit creșterea libertății, ce vom alege? Cum putem veni cel mai bine în întâmpinarea nevoilor copiilor? Reprezintă educația în aer liber o posibilă școală a viitorului, manifestată la nivel sistemic și nu doar o alternativă educațională, momentan practicată la scară redusă? Viitorul apropiat probabil că ne va da în curând un răspuns. 

Miruna Tîrcă


Arhitect de informație și scriitoare. Experiență în zona de educație alternativă, inovație urbană, orașe child-friendly, blogging, dezvoltare comunitară și antropologie. Pasionată de natură și călătorii. Free spirit mom. Scrie pe www.kindertrips.com

CUVINTE-CHEIE

miruna tirca educatie aer liber micro scoli forest school

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile