Dumnezeu ne iubeşte pe toţi în mod necondiționat, i-a explicat Laura Stifter primului elev care i-a mărturisit că are altă orientare sexuală. De când e la catedră, e atentă „să nu instrumentalizăm politic credinţa”. Cum arată acest principiu în practică, în sala de clasă? Laura Stifter explică în partea a doua a interviului pentru Şcoala9.
D.P. Așa obișnuia să semneze articolele pe care le publica în ceea ce era, în anii ‘80, revista școlii. Revistă e impropriu spus, dar nici avizier nu poate fi numit acel panou din PAL prins de peretele de la parterul liceului, care își schimba înfățișarea săptămânal și pentru care scria el și elevii deopotrivă. Hai să-i spunem revistă-hibrid, fiindcă avea conținutul unei reviste, dar aspectul unui avizier.
Ba da. Am citit, dar mai demult. Era o carte voluminoasă, cu o copertă alb cu verde pe care scria Cobzarul. O carte cu poezii de Taras Șevcenko și îmi amintesc că m-a surprins tristețea versurilor în care își cânta Ucraina asuprită. Afirmația „În viața mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean” nu are însă legătură cu lecturile noastre.
