Fenomenul K-pop în România. „Nu credeam că de la Michael Jackson încoace mai există așa ceva”

În 1992, Seo Taiji and Boys, o trupă formată din trei membri, făcea ceva nemaivăzut la televiziunea sud-coreeană: punea versuri în coreeană, pe muzică pop europeană, hip-hop afro-american și rap. Totul pe o coregrafie specială. Atunci s-a născut genul ce astăzi a creat o cultură la nivel global: dans, muzică, filme, modă și cosmetice, un stil de viață.

Toate aduc mulți bani la bugetul de stat al Coreei. Cea mai cunoscută trupă azi, BTS, a câștigat 5 miliarde de dolari în 2019 și este evaluată, ca business, cu o valoare de piață de 0.3% din PIB-ul țării, potrivit site-ului Thomann. Acum o lună membrii trupei au anunțat că se vor concentra în următoarea perioadă pe cariere solo, iar asta a dus la o scădere de 1,4 miliarde de dolari a acțiunilor agenției care se ocupă de ei .

Când artiștii BTS au anunțat că trebuie să facă armata – Coreea de Sud are stagiul militar obligatoriu – s-au făcut presiuni pentru o inițiativă legislativă care să-i excepteze de la această îndatorire. Știrile despre ei și alte sute de trupe fac înconjurul lumii în fiecare zi.

Că Bling Bling se destramă, că LOONA anunță datele pentru turneul european sau că Loco și Hwasa din MAMAMOO lansează videoclipul „Somebody”, despre toate află publicul român de pe site-ul kpopro.com, activ de 11 ani. Platforma a fost fondată de mai mulți fani români și astăzi are peste 10 mii de vizualizări zilnic.

Elena, Delia și Alexandra sunt parte din echipa site-ului K-pop România. În fiecare zi, pe axa Cluj-București-Brăila-Seul, adună știri despre vedetele din industria coreeană care au fermecat o lume.

„Mă face să mă ridic din pat și să dansez”

Elena (17 ani) a început să asculte muzica din 2017, când încă nu era așa de populară. „La un moment dat, am găsit un videoclip în care se spunea că limba coreeană se aseamănă cu româna și am fost intrigată. Odată ce am intrat pe videoclip mi s-a părut wow!, chiar seamănă, chiar dacă nu au același sens cuvintele. Acolo mi-a atras atenția o piesă – Call me baby, de la EXO, pe care am ascultat-o și am adorat-o”, își amintește fata.

Atunci se considera „singura fană K-pop din România”, nu știa de alți adolescenți cu aceeași pasiune. În cinci ani însă, s-au adunat mii de tineri români care merg la concerte, le citesc articolele și ascultă muzica făcută în inima Asiei.

Foto: Elena este fană a muzicii k-pop din 2017

Ce o atrage la acest gen? „Mă face să mă ridic din pat și să dansez, chiar dacă nu știu să dansez”. Apoi, îi place și să scrie despre poveștile cântăreților și ce se întâmplă în showbizul coreean. Într-un an de colaborare cu Kpopro, a scris 800 de articole. În plus, se uită și la filme – adunate sub umbrela K-drama.

Squid Game, de exemplu, a ajuns în sute de milioane de case din 94 de țări, inclusiv România, ridicând și îngrijorări că ar fi un film prea violent pentru copii și adolescenți.

Seriale în care „vezi un sărut abia în episodul 13”

Elena este mai degrabă fană a genului romance. „Coreenii se bazează în K-drama romance pe relațiile emoționale, nu pe cele fizice. Într-un serial coreean dacă vezi un sărut în episodul 13 e wow pentru fani. Se bazează pe cum construiesc relațiile emoționale, nu direct fizic și înșelat”, explică tânăra care crede că majoritatea filmelor coreene vin cu un mesaj pozitiv și o lecție de viață.

„Sunt diferite de serialele de dragoste americane. K-dramele se concentrează mai mult pe relația dintre două persoane și se străduiesc să construiască ideea de iubire, e o poveste mai pură despre dragoste și sentimente. În serialele americane vedem multe scene erotice, persoane care se înșeală”, o completează și colega ei, Alexandra. Fata are 20 de ani, e din Brăila, și de la 15 s-a îndrăgostit de muzica BTS, când, crede ea, încă nu erau așa de cunoscuți în Europa.

„Eu am încercat să învăț limba coreeană singură și n-am putut. În orașul meu, Brăila, nu am găsit din nefericire profesor și am rămas doar la sistemul de bază, la alfabet. Dar o să continui să învăț. Pe lângă limbă pe mine m-au atras tradițiile din Coreea de Sud. Pe blog tot am scris articole despre Crăciunul sau Halloweenul din Coreea de Sud”, spune Alexandra.

Este o cultură mult mai pudică și în opinia Elenei. „Am făcut un articol despre o artistă de 17 ani care a fost îmbrăcată de un stilist și hainele erau mai nepotrivite pentru vârsta ei. Coreenii au reacționat într-un mod negativ, au spus că stilistul ar fi trebuit dat afară, iar românii spuneau că e foarte OK îmbrăcămintea. Avem standarde diferite”, spune clujeanca.

Postere și dansuri 

Delia Crișan (19 ani) a mers mai departe cu pasiunea ei și face în timpul liber și dansuri K-pop la unul dintre studiourile din București. Când fac, de pildă, coregrafii ale trupei BTS, sunt atât de mulți că nu mai au loc în sală. „Sunt niște concursuri de dans unde vin oameni din România care învață coregrafii, se numesc K-pop cover dances, fiindcă în general fiecare melodie are coregrafia ei. În fiecare an parcă vin din ce în ce mai mulți oameni. Chiar eu mă gândeam că m-aș alătura unei trupe”, spune Delia, care de pe la 15 ani a descoperit muzica și de atunci pasiunea a tot crescut.

Foto: Delia face și dansuri k-pop în București

Pe pereții camerei are postere, își cumpără și albume care au și ele fotografii cu artiștii pe care le colecționează. În plus, dacă îți cumperi albumul, participi la o tragere la sorți în urma căreia poți câștiga o întâlnire cu trupa. Evident, șansele sunt una la sute de mii, dar Delia nu-și pierde speranța.

Moda coreeană îi inspiră și vestimentația și acum se gândește să studieze chineza la Facultatea de Literatură și Limbi Străine de la Universitatea din București. „Chiar m-a împins să continui drumul meu înspre cultura asiatică”, spune fata care visează și să ajungă în Coreea la un moment dat.

Fetele cred că artiștii coreeni sunt un model pentru generația lor. „Artiștii muncesc foarte mult de la o vârstă fragedă și ne oferă un exemplu. Mereu vorbesc pozitiv și ne ridică de jos”, spune Alexandra. În plus, ajung membri ai unei trupe doar cei fără „cazier”. „Pe lângă aspectul care trebuie să se încadreze în niște standarde, trebuie să aibă un trecut curat, să nu fi făcut bullying în școală, lucruri de genul ăsta. Dacă ei sunt implicați într-un scandal riscă să li se încheie contractul și să li se termine cariera, coreenii sunt foarte stricți”, mai spune Delia.

În plus, coregrafiile fiecărei melodii sunt extrem de muncite. „Uneori au mișcări atât de puternice că scena riscă să se rupă. La un concert BTS, staff-ul a trebuit să se ducă sub scenă și s-o susțină pentru că exista riscul să cadă, fiindcă aveau multe sărituri”, explică Alexandra.

Foto: Alexandra este fană a genului K-pop de cinci ani deja

„Îi asculți pe chinezii ăia?”

Elenei i-au auzit urechile tot felul de jigniri cu privire la artiștii coreeni. „Mereu a existat această gândire a oamenilor, că sunt mai slăbuți sau că sunt prea feminini, dar eu consider că muzica este totuși pentru urechi, nu pentru ochi. Unii mi-au zis: îi asculți pe chinezii ăia?”

Nebunia muzicii coreene a creat și obsesii, adunate sub denumirea koreaboo – persoană care nu este din Coreea, dar care este profund influențată de cultura coreeană. „Sunt fanii obsedați, care își doresc să arate ca ei. E o diferență să te îmbraci ca ei fiindcă îți place stilul și altceva să te îmbraci fiindcă vrei să fii ca ei. Sunt mulți care vor să facă parte din grupuri k-pop, sunt mulți care încearcă să debuteze în grupuri, deși nu sunt asiatici”, explică Elena.

Ele nu sunt în această categorie, spune fetele: „Noi le apreciem cultura, ne inspirăm din cultura și mentalitatea lor, dar nu ne dorim să fim ei și să arătăm ca ei. Sau să ne dorim să ne aplicăm nouă aceleași standarde pe care și le aplică ei ca persoane publice.”

„Când a venit trupa la aeroport, au fost în jur de 600 de copii acolo”

Pentru Dumitru Sohan, organizator de evenimente din anii ‘90, fenomenul a părut la început o ciudățenie. „O bună prietenă mi-a zis la un moment dat de acest val de evenimente în lume, n-am băgat-o în seamă, după care m-am trezit cu doi copii care au aflat că mă ocup cu organizarea de evenimente și mi-au spus să le aducem o trupă Kpop. O ce?”, își amintește prima sa reacție.

Au trecut opt ani de când a adus prima trupă coreeană în România - LedApple. Abia atunci a înțeles dimensiunea fenomenului.

„Nu credeam că de la Michael Jackson încoace mai există așa ceva. Imaginați-vă că atunci când a venit trupa la aeroport, au fost în jur de 600 de copii acolo. Cei de la aeroport nu știau ce s-a întâmplat fiindcă s-au trezit cu sute copiii care au început să strige. Și pentru mine a fost un șoc”, povestește Sohan.

Iar la concerte este „un public extraordinar, oameni cărora chiar le place, trăiesc pentru asta.” Este aceeași nebunie ca în anii ‘90 cu trupele de băieți din SUA sau Marea Britanie. „La nivel global, Kpop-ul este la ora actuală ce știam noi cu BSB, NSync, New Kids on the Block, dar în România nivelul este mai mic. Publicul nu mai e chiar atât de tânăr, ca acum opt ani. A început să se extindă fenomenul și am început să văd și persoane după o anumită vârstă sau copii care vin cu părinții. Dar cu preponderență sunt tineri, adolescenți”, mai spune organizatorul.

Când vine o trupă în România, are și întâlniri cu fanii. „Nu vă puteți imagina ce reacții au, mă uitam și vedeam acel fan al lui Michael Jackson de pe vremuri, tremurau, țipau. E un public frumos, copii cărora le place această muzică”, mai spune Dumitru Sohan.

Ultima trupă venită în această săptămână, MustB, a avut parte de o primire entuziastă, mai ales că în cei doi ani de pandemie nu au mai putut organiza nimic. Tot el organizează și Romanian K-pop Cover Contest, care anul ăsta va avea loc în cadrul East European Comic Con, pe 28 august.