Florin Râșteiu
18 ani, membru Forum Apulum, Alba Iulia
Florin Râșteiu a început să lucreze la Ghidul Ilustrat al Elevului într-o seară din noiembrie 2018, când venise de la o întâlnire a ONG-ului Forum Apulum care îl motivase. A lucrat timp de o lună la el și a avut 32 de draft-uri pe text, pentru că testa și retesta cu elevii și alți colegi felul în care prezenta drepturile elevilor. Își dorea să o facă foarte simplu, pe înțelesul tuturor.
Ghidul, un proiect Forum Apulum realizat cu susținerea Consiliului Național al Elevilor (CNE), a fost tipărit prima dată pe 8 decembrie 2018, la Alba Iulia, și a ajuns la 6.300 de exemplare și opt lansări oficiale. Acestea au fost împărțite în școli, pentru că „accesul la cunoaștere și la a înțelege drepturile trebuie să fie ceva la îndemâna tuturor”. Pe vremea aceea, Florin era vice-președinte al CNE, după ce fusese timp de doi ani președinte al Consiliului din Alba.
Florin a început să facă activism în drepturile elevilor după ce, în clasa a IX-a, fix după ce câștigase Balul Bobocilor, colegii l-au sfătuit să participe la alegerile pentru consiliu. A câștigat în fața colegilor din clasa a XI-a și a XII-a cu o campanie în care își prezenta obiectivele printr-o melodie rap, compusă cu un prieten. După ce s-a redus toată nebunia, nu înțelegea care este rolul lui. A început să învețe singur, să citească legi și regulamente seară de seară și să ceară recomandări de articole celor de la conducerea de atunci: „Nu voiam să fiu unul dintre alții care au funcție, îmi doream să fac treabă, să am o viziune despre educație și despre ce trebuie să schimb”.
Pe perioada celor două mandate ca președinte și vice-președinte al celor două Consilii a determinat majorarea burselor de orice tip cu 50 de lei, a făcut plângere la Inspectorat pentru că un profesor a dat nota 1 unor elevi absenți, deși nu avea dreptul, și a luptat ca elevii care au împlinit 18 ani să poată pleca oricând de la școală, doar că a reușit doar la Liceul de Arte din Alba Iulia, pentru că ceilalți directori nu voiau să discute cu el sau îi închideau telefonul în nas. Acum îi sprijină pe colegii de la Comisia Națională de Etică când au dificultăți în educație sau probleme interne. A intrat la Facultatea de Științe Politice din Cluj, deși în clasa a XII-a simțea că nu rezonează cu nicio facultate. „Sunt atâtea lucruri care au nevoie de ajutor aici încât ar fi fost foarte nasol să plec și să las lucrurile în aer.” Vrea să înființeze o filială Forum Apulum la Cluj pentru că își dorește să continue în direcția proiectelor civice.
Șerban Suciu
17 ani, club de debate Sophia, co-fondator D.A.C. – Decât AntiCorupție, Sibiu
Șerban Suciu este elev la Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu și, pentru el, școala începe după ce se termină orele. Și-a clădit propriul club de dezbateri în liceu, Sophia („înțelepciune”, în greaca veche), unde a adunat 20 de elevi cu scopul de a-i încuraja să-și spună opiniile. Clubul de dezbateri a prins contur la inițiativa lui și a devenit o nouă materie opțională în curriculumul școlii.
Spune că va face asta cât timp va fi în liceu, pentru că meciurile demonstrative de dezbateri cu public la care a luat parte și echipa formată de el i-au dat energie. Chiar au luat locul II pe județ la olimpiada de începători. În prezent lucrează la proiectul D.A.C. – Decât AntiCorupție, realizat în parteneriat cu Direcția Generală Anticorupție Sibiu.
Șerban vede corupția ca pe o lipsă de moralitate, ca pe o cale ușoară de a-ți atinge scopurile. De asta își dorește să facă sesiuni de instruire și informare în școli, pentru a-i face pe tineri să conștientizeze fenomenul. Cu banii strânși la Maratonul Internațional din Sibiu, unde a înscris proiectul D.A.C., își dorește să tipărească o serie de ghiduri pe care să le împartă gratuit în licee, care să conțină o parte teoretică și informativă realizat de cei de la DGA prin care să explice formele corupției, cum poate fi combătută și cum se poate acționa pe viitor. Rolul lui Șerban va fi de a prelucra informațiile brute și de a le transmite elevilor într-un mod mai prietenos, sub formă de sesiuni în licee, la orele de dirigenție sau la afterclass-uri. Chiar dacă la început nu a crezut în proiect, spune că profesoara de socio-umane i-a dat încredere. „La început nu voiam să fac pasul ăla, voiam să-l facă altcineva pentru mine”, spune el. „Dar am ajuns să cred în DAC pentru că reprezintă un strigăt, o zguduire. Am luptat cu toate armele, noi ca societate, dar încă există persoane inconștiente și dezinformate. Aș vrea super tare ca generația Y să vadă generația Z ca pe o generație ce va reuși să salveze lumea.”
Marian Ignat
19 ani, student la Facultatea de Științe Politice din București, Focșani
Pentru Marian Ignat pasiunea de a reprezenta elevii a început de când avea 13 ani și locuia în Adjud, pentru că, spune el, „m-am prins că școala e prea puțin pentru mine”. Nu a câștigat alegerile pentru Consiliul Școlar al Elevilor nici în clasa a VII-a, nici într-a VIII-a, dar o ajuta la proiecte, ca voluntar, pe Irina Novac, președinta de atunci.
La 15 ani s-a mutat în Focșani, pentru că îl simțea ca pe un loc în care se poate dezvolta, și a fost, pe rând, reprezentant pe clasă, apoi pe școală și pe județ, dar și implicat în departamentul de presă ori în cel de PR și comunicare. În toată perioada în care s-a implicat și-a dorit să reducă proiectele irelevante și să aducă în oraș unele care aveau o continuitate, nu doar un impact pe moment.
În clasa a X-a, când era vice-președinte al Consiliului Județean al Elevilor Vrancea, a făcut primul proiect individual, pentru că în oraș nu exista nimic cultural pe zona de film. A văzut un call pe Facebook pentru ambasadori ai Super, un festival de scurtmetraje pentru adolescenți, și a aplicat. Apoi a început să coordoneze proiectul, i-a cerut ilustratorului George Roșu să-l ajute cu un afiș, a programat postări online, a făcut promovare pe internet, gif-uri cu secvențe importante din filme și a pus afișe în liceu. Evenimentul a avut loc la Cinema Balada și a strâns peste 200 de oameni, iar unii dintre ei au venit cu prăjituri și sclipici, care dădeau atmosfera de festival.
În vara lui 2017 a reușit să aducă în oraș și Grow, un proiect destinat adolescenților, care oferea traininguri pe soft skills: cum să-ți gestionezi banii, cum să ții un discurs, cum să capeți încredere în tine. A vorbit cu cei de la Școala de Valori, care dezvoltau proiectul, și au adus traineri din Brazilia, India, Grecia și SUA.
Simte că orașul s-a dezvoltat și că inițiativele lui au reușit să-i motiveze și pe ceilalți să continue proiecte sau să le facă pe ale lor.
Își dorește să studieze științe politice, dar nu și-a ales profilul ca să devină politician în viitor, ci pentru că își dorește să înțeleagă cu adevărat domeniul, nu să fie „un simplu părerist”. A aplicat la o facultate din Amsterdam, unde putea să combine materii diferite, care să-i ofere mai multe perspective, de la politici publice la psihologie, dar nu a intrat. Vrea să mai încerce încă o dată, fie la mijlocul semestrului, fie în sesiunea următoare de admiteri, dar până atunci a intrat primul la Facultatea de Științe Politice din București. Își dorește să vadă cum funcționează unele sisteme, ca mai apoi să le îmbunătățească: „Politic nu ține numai de politică, ci ține de modul în care funcționează lumea”.
Aceste portrete fac parte din proiectul 19 sub 19, publicat în DoR pe parcursul anului 2019.
