
Reporter cu 21 de pălării colorate, pasionată de teatru și cărți polițiste.

În laboratoare cu computere de ultimă generație, elevii învață folosind drone sau realitatea virtuală. În clubul liceului, două echipe își pregătesc roboții pentru un concurs, iar puștii de clasa a V-a fac primii pași în programare avansată. Școala 9 a fost la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, a cărei directoare, Adina Romanescu, crede în adaptarea educației la tehnologia de azi, dar și la nevoile de dezvoltare personală a elevilor. Împreună cu echipa ei de profesori a dezvoltat în ultimii ani mai multe proiecte cu fonduri europene de peste 1 milion de euro.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”