
Reporter cu 21 de pălării colorate, pasionată de teatru și cărți polițiste.

Scenaristul Relu Voicu, fondatorul asociației „Cu cărțile pe uliță”, le explică de câțiva ani probleme de geometrie elevilor din satul Scrioaștea, Teleorman. În vacanța de o lună, a venit constant la ore o elevă de-a VI-a pe care colegii o tachinau că lucra suplimentar. Chiar dacă pierde copii pe drum, inclusiv înainte de examen, Relu vrea să-i ajute în continuare pe elevii din județul care ocupă ultimele locuri în promovabilitatea la Evaluarea Națională.
După un an și jumătate de pandemie, țările lumii caută soluții pentru a face școlile mai sigure împotriva amenințării Covid. Cele mai multe state europene vor să-i aducă pe toți copiii la școală în noul an, cum este Italia care pregătește un program pentru transport în comun adaptat orarului școlii. În Marea Britanie, profesorii vor clase mai bine ventilate. Iar în India, copiii care au devenit orfani în pandemie vor primi o sumă lunară până împlinesc 25 de ani și educație gratuită. Mai puțin norocoase, țări precum Mozambic, care se zbat de ani de zile în sărăcie, nu știu cum aducă mai mulți copii la școlile puține și adesea greu accesibile.
Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.