Anda este studentă la Psihologie și are 21 de ani. În decembrie, când tot Instagramul s-a mutat pe Threads, Anda l-a cunoscut pe Mihai*. I-a reacționat la o poză, iar ea a făcut același lucru fiindcă i se părea că e drăguț. Din acel moment, au vorbit constant timp de trei zile și au decis împreună să se vadă după sărbători.
„Astea au fost cuvintele lui, «Ne vedem după sărbători». Dar după sărbători, nu ne-am mai auzit, iar după trei zile, nu doar că mi-a dat unfollow, dar m-a scos și din lista lui de urmăritori”.
În acel moment, Anda spune că s-a simțit confuză. „Adică, după trei zile de vorbit încontinuu, m-am întrebat: «Pe bune? Ce se întâmplă? De ce? Care sunt motivele?»”.
A pus totul pe seama lipsei de comunicare: „Cred că uneori oamenii se panichează și se gândesc că persoana de lângă ei nu vrea să continue comunicarea. Atunci preferă să se retragă ei decât să ajungă la ceva mai serios și să sufere. Sunt momente în care propriile nesiguranțe duc la ghosting.”.
Experiența Andei este, de fapt, un fenomen foarte des întâlnit printre tineri: ghosting.
„Acest fenomen, despre care se discută din ce în ce mai des în ultimii ani, descrie acțiunea în care o persoană încetează brusc și fără nicio explicație să mai comunice cu o altă persoană cu care avea o relație (de obicei romantică sau de prietenie, dar și o relație profesională)”, spune Bianca Ceoromila, psiholog și psihoterapeut în formare în Psihoterapie Experiențială Unificatoare.
„Vreau să dispar din viața ta, nu-mi doresc să mai comunicăm”
Ghostingul poate afecta persoanele din toate generațiile, însă generațiile care par să fie mai expuse fenomenului de ghosting sunt milenialii (născuți între 1981 și 1996) și generația Z (născuți între 1997 și 2012), acest aspect fiind explicat prin „particularitățile culturale și psihologice ale erei digitale în care au crescut care facilitează și amplifică această practică de evitare și non-confruntare”, explică psihologa Ceoromila.
„Din punctul meu de vedere, ghostingul poate fi înțeles și ca o formă de comunicare pasiv-agresivă, în care o persoană întrerupe brusc și fără explicații comunicarea și evită confruntarea directă și responsabilitatea față de sentimentele și nevoile celuilalt”, spune psihologa. Ea crede că în spatele acțiunii, există totuși câteva mesaje dure care se transmit: „Vreau să dispar din viața ta/Nu îmi doresc să mai comunicăm/Nu pot să investesc timp și energie în această relație etc.”
În ultimul timp, ghostingul a intrat în atenția cercetătorilor și a fost descris de ei ca fiind o întrerupere unilaterală a contactului cu un partener și ignorarea încercărilor acestuia de a intra în contact, potrivit studiului Gone with the wind: Exploring mobile daters’ ghosting experiences, realizat pe 328 de subiecți.
Acest comportament poate crea confuzie și îngrijorare pentru persoana „lăsată în ceață” și poate avea un impact negativ asupra relației și stării emoționale a ambelor părți implicate, consideră psihologa.
Social media te ajută să „dispari” fără explicații
Rețelele de socializare au dus la extinderea fenomenului de ghosting, pentru că anonimatul și distanța oferite de mediul online fac mai ușoară întreruperea comunicării și te ajută să „dispari” din viața cuiva fără nicio explicație.
Asta arată și studiile; potrivit Gone With The Wind, comportamentele care ar fi considerate nepotrivite într-un context față-în-față au devenit strategii uzuale în lumea datingului online, din cauza „unui oarecare anonimat și a ușurinței oferite de formele mediate de comunicare”.
„Chit că relațiile sunt superficiale, în momentul în care vorbești cu mai multe persoane și vezi că nu se concretizează nimic, ajunge să te demoralizeze foarte tare. În momentul în care tu dai ultimul mesaj și nu-ți mai răspunde cealaltă persoană, seacă foarte tare energia din tine”, spune Ramona, studentă la Publicitate.
Același lucru îl susține și psihologa, care spune că pe social media este mai ușor să afișezi o atitudine lipsită de empatie, ceea ce poate duce la o superficialitate în relații și la o tendință de a nu investi efort în gestionarea conflictelor sau în explicarea deciziilor de a întrerupe o relație.
Mai mult de atât, relațiile bazate pe accesul prin social media, care este „frecvent, ușor și doar virtual”, sunt incerte și necalitative, conform unui studiu al cărui scop a fost de a explora rolul pe care atât personalitatea, cât și utilizarea și experiențele în social media îl au în legătură cu sănătatea mintală.
Și totuși, de ce nu ți-a mai răspuns la mesaje?
„M-am cunoscut cu el într-un grup mai mare de prieteni. Am început să vorbim, am ieșit de câteva ori și lucrurile mergeau ok, până când mi s-a făcut mie un declic în cap și nu mi-a mai plăcut de el”, povestește Ștefania experiența ei cu Adelin*.
A început prin a-i refuza invitațiile în oraș și a nu mai ieși cu el, apoi nu i-a mai răspuns la mesaje niciodată. „De ce am făcut-o? Pentru că era mai simplu, este the easy route (n.r. „calea ușoară”). M-am gândit atunci că era mai ok așa, nu trebuia să mă confrunt cu persoana respectivă, să-i spun de ce nu mai vreau să vorbesc cu el”, spune ea.
Ghosterii invocă lipsa unei conexiuni profunde cu cealaltă persoană și, adesea, se gândesc că nu va fi deranjată de faptul că nu mai primește un răspuns. „Am dat ghost doar în situațiile în care nu eram încă extrem de apropiată de persoana respectivă, adică n-a fost ca și cum mă despărțeam de el. Era încă un talking stage, nu era nimic super serios. De aceea mi-am permis să fac asta”, explică Ștefania.
Printr-o situație similară a trecut și Ruxandra, 20 de ani, în urmă cu o lună și jumătate. „L-am cunoscut pe o aplicație de dating și inițial, conversația era una super lejeră, dar după o vreme a devenit foarte insistent. Îmi dădea mesaje încontinuu, și dimineața, și seara, deși îi spuneam că am treabă. Mă tot chema să ieșim deși îi spuneam că nu pot, așa că am preferat pur și simplu să nu îi mai răspund la mesaje”, povestește ea.
„Sincer, nu m-am prea gândit la sentimentele lui când am făcut asta, m-am gândit mai mult la bunăstarea mea personală”, spune Ruxandra. Ea recunoaște că a acționat imatur, dar pe moment, a considerat că nu aveau o relație atât de strânsă încât ghostul să îl afecteze emoțional.
Așadar, ghostingul este pus pe seama evitării conflictului, fricii de confruntare, lipsei de maturitate emoțională, a empatiei sau chiar culturii digitale sau a superficialității relațiilor interpersonale.
„Noi învățăm încă din copilărie un model de interacțiune cu ceilalți, pe care îl vom perpetua de-a lungul vieții sau cel puțin până când se impune o schimbare”, explică psihologa.
Evitant sau dezorganizat?
Dintre stilurile de atașament, cele evitante și dezorganizate sunt cele care se pretează cel mai bine pe acest mod de a rupe legătura cu cineva, mai spune Bianca Ceoromila, psiholog și psihoterapeut în formare în Psihoterapie Experiențială Unificatoare.
Pe de o parte, o persoană cu atașament evitant va tinde să evite intimitatea și angajamentul profund în relații, folosind ghostingul ca pe o modalitate de a se distanța fără a se confrunta cu anxietatea sau disconfortul asociat cu sfârșitul unei relații, creându-și astfel un mecanism de apărare.
Pe de altă parte, persoanele cu atașament dezorganizat pot avea temeri intense legate de respingere și abandon, iar în cazul lor ghostingul poate fi văzut ca o formă de auto-apărare, o cale de a preveni respingerea prin a fi primul care respinge sau prin a se retrage brusc dintr-o situație emoțională tensionată, potrivit explicațiilor oferite de psihologă.
Cine e de vină?
Persoanele care dau ghost aleg să facă asta fie din cauza celeilalte persoane, fie din frici personale.
67% dintre respondenții aceleiași cercetări au indicat că au dat ghost din cauza celeilalte persoane. Ei spun că au fost motivați de personalitatea celeilalte persoane, „care a fost descrisă în general ca fiind plictisitoare, o persoană care se îndrăgostește ușor sau o persoană cu probleme, cum ar fi teama de angajament”, de acțiuni și comportamente nedorite, de refuzul de a accepta motivele respingerii lor sau chiar de lipsa atracției.
Pentru 44% dintre respondenții aceluiași studiu, motivul pentru care au dat ghost a fost legat de propria persoană. Cei mai mulți dintre aceștia s-au confruntat cu teama de a-și motiva respingerea sau de a nu satisface așteptările celeilalte persoane, iar unii respondenți au spus că nu se simțeau pregătiți din punct de vedere emoțional.
Există viață și după ghost
„În loc să încerci să găsești motive sau să te întrebi: «Ce am făcut greșit», este mai constructiv să accepți că ghostingul este o reflexie a comportamentului și a deciziei persoanei care a dispărut, și nu a valorii sau a caracterului tău”, explică psihologa. În plus, prin practicarea auto-compasiunii și a auto-îngrijirii, poți elibera sentimentele de respingere, confuzie și nedreptate.
Ea le recomandă persoanelor ghostuite să încerce să-și comunice sentimentele printr-un mesaj de genul: „În ultima vreme, am observat o schimbare în modul nostru de comunicare care m-a făcut să mă simt confuz/ă și neliniștit/ă. Îmi doresc să înțeleg mai bine ce se întâmplă și care este statusul relației noastre. Indiferent ce ar fi, respect deciziile tale și am nevoie de o clarificare”.
„Cu toate acestea, este important să ții cont că persoana care a dispărut ar putea să nu fie dispusă să discute, fapt care poate provoca o și mai mare durere. Oricum ar fi, este important să vedem această întâmplare ca pe o oportunitate de creștere, în urma căreia ambele persoane pot reflecta asupra tiparelor relaționale, identificarea nevoilor și valorilor personale și stabilirea unor limite sănătoase pentru viitor”, adaugă psihologa.
*Numele unor persoane au fost schimbate, fiindcă au dorit să rămână anonime.
Articolul a fost realizat în cadrul cursului „Producție de presă scrisă” de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității din București.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
