Mai multe școli din Statele Unite au achiziționat, între altele, butoane de panică wireless, ecusoane de panică pentru profesori și scanere de detectare a armelor, ca să reacționeze prompt în cazul unui atac armat. Dar alarmele false și absența notificărilor în situații urgente au arătat că acestea nu au întotdeauna impactul sperat. Anul trecut, școlile din SUA au cheltuit aproximativ 3,1 miliarde de dolari pentru produse și servicii de securitate, comparativ cu 2,7 milioane, în 2017.
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”
O parabolă care circulă în mediul online și pe care am citit-o de curând pune în lumină (ca multe altele, de fapt) relația dintre profesor și elev. Unui profesor îi apare în vis un înger care-i spune că va avea printre elevii săi unul care va deveni un mare conducător, iar că lui, profesorului, îi revine sarcina de a-l pregăti pentru acest destin. Desigur, identitatea acestui elev nu este dezvăluită de mesagerul din vis, astfel că, odată trezit, profesorul începe să se frământe și să caute soluții.