Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
Scriitorii Dan Sociu și Alex Moldovan mi-au povestit despre ce face cititul să fie relevant și azi, dar am vorbit și despre ce însemna cititul în lumea dinainte de internet. „Sunt mai bătrân decât Google-ul”, a spus chiar Alex. Eu am aproape 18 ani, deci sunt de vârsta Iphone și SoundCloud, și vă garantez că nu m-am plictisit deloc vorbind despre cărți și lumea analog.
Temele pentru acasă nu ar trebui să depășească mai mult de două ore pe zi, potrivit unui ordin de ministru din 2016. Potrivit Uraniei Cremene, expert în parenting și autoarea programului „All About Parenting”, temele ar trebui să respecte regula „10 minute pe nivel școlar”. Adică un copil de clasa întâi să aibă o temă care să-i ocupe 10 minute, și abia un licean din ultimul an să ajungă la două ore de teme pe zi. Urania Cremene a explicat într-un interviu pentru Școala 9 de ce visul părinților de a avea copii premianți îi poate duce pe cei mici în pragul depresiei. „Un pas important ar fi să dăm puțin la o parte visul copilului cu 10 pe linie, al premiantului care știe de toate la același nivel, iar acest «la același nivel» înseamnă «mediocritate»”, crede expertul în parenting.