Săptămâna verde, care s-a adăugat perioadei de activități adunate sub numele Săptămâna altfel, a fost pusă de mulți profesori în categoria intenții bune, dar prost implementate. Unde mai pui că, de multe ori, ideile de activități au căzut în grija și cheltuiala părinților. Profesoara Claudia Goga face o incursiune în culisele organizării acestei Săptămâni verzi și arată ce înseamnă ca timp, efort și risipă de hârtie.
Cei mai mulți părinți se bucură că ies din școala virtuală copiii lor și intră în clase de astăzi, după o vacanță de o lună. Orele cu prezență fizică îi îngrijorează însă pe restul: se întreabă cum o să-i afecteze COVID-19 pe elevi în caz că se îmbolnăvesc, dar și cum o să se protejeze ceilalți din familie, dacă virusul va ajunge de la școală în casele lor. Încă nu se simt în siguranță. Tatăl unui elev, administratorul unui grup de Facebook dedicat părinților, spune că înainte de vacanța prelungită de primăvară au atras atenția că se încalcă măsurile anti-coronavirus în anumite școli, dar nu au fost ascultați.
„Mi-am descoperit, cumva, singură pasiunea”. Nu a făcut nicio oră de meditații, nu a studiat la școală deloc limba spaniolă și nici nu a fost, până acum, vreodată în Spania. A mers însă de bunăvoie la un cerc de spaniolă organizat în Iași, la Palatul Copiilor. Patru ani mai târziu, Alexandra Maria Popescu, elevă în clasa a XI-a, a câștigat locul întâi la olimpiada națională de limbă spaniolă. Profesorii ei spun că Alexandra este exemplul că generațiile de astăzi sunt judecate prea aspru.