Educație antreprenorială, educație juridică, istoria Holocaustului, sunt doar câteva dintre disciplinele recent adăugate în programa școlară, chiar de la tribuna Parlamentului. Discipline care să țină pasul cu lumea de azi. Într-o logică dihotomistă, voci din educație minimizează importanța unor discipline precum istoria sau limbile ,,moarte” care, în miezul Revoluției industriale 4.0, par a nu mai avea vreo utilitate. De ce mai învață studenții limbi clasice, dacă oricum nu îi ajută să se integreze pe noua piață a muncii? Școala 9 a discutat cu Ioana Jinga, studentă la Limbi Clasice în Iași și o avocată a studierii lor.
Un prof bun de română poate să facă „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” să pară cool? Răspunsul nu e simplu. Dar două profesoare de română ne-au explicat de ce își doresc să nu fie nevoite să ducă noua programă școlară la clasă.
Teo Dumitru este studentă în anul întâi la Terapie Ocupațională, Universitatea Complutense din Madrid. De mică a crescut cu etichete și spunându-i-se constant „nu poți”. A luat Bac-ul cu 9,13, a învățat singură spaniola și a fost acceptată la universitate fără probleme. Pentru prima dată, în 21 de ani, Spania e cea care a făcut-o să se simtă „normală”. Facultatea ei are și un departament special pentru elevii cu dizabilități. Dacă în România avea în permanență nevoie de un însoțitor, acum poate să meargă singură și în oraș, și la cursuri.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
