În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Să contest sau să nu contest. Aceasta era întrebarea cu care deschideam articolul de acum două săptămâni și pe care îl încheiam cu promisiunea de a vorbi în următorul editorial despre centrele de contestații și despre diferențele de notare care, spuneam noi, nu sunt ce par a fi.
Pe un bloc din București, niște copii au desenat cu spray o poartă la care dau pase. Pe ulițele din Archita, Mureș, cei mici se cațără în copaci. Prinsa, șotron, elasticul, relicve ale distracției. De 1 iunie am trimis la joacă în fața blocului sau prin sate mai mulți liceeni din toată țara. Au colectat jocuri vechi și noi care îi animă pe pici azi, în 2025.