Sunt învățătoare într-o zonă defavorizată din Săcele, Brașov și reușesc să fac un fel de școală la distanță, chiar dacă copiii nu au semnal la telefonul mobil. Lucrez cu două grupe de elevi: cu o parte online și cu o parte offline. Cu primii încerc zilnic să mă conectez pe Meet, dar de multe ori rămân singură pe platformă în mijlocul activității. Corectez temele pe whatsapp și tot acolo îi asigur pe copii și pe părinți că se descurcă minunat. Cu cei din offline mă văd în fiecare săptămână la școală pentru a-mi aduce ce au lucrat, astfel încât la final de săptămână am feedback de la fiecare copil din clasă.
Suntem 7 liceeni care stăm în fiecare zi pe telefon, însumat, 42 de ore. Într-o lună avem screentime de 52,5 zile. Când ne-am născut, graficele globale cu utilizatori de rețele sociale se duceau în sus vertiginos, se lansa Ipad-ul și rețelele 4G. Este realitatea pe care o știm, dar ne și întrebăm ce ne oferă și ce ne răpește tehnologia. Așa că ne-am uitat întâi în școlile noastre unde este interzis să folosim telefoanele mobile în timpul orelor. Teoretic…
Zeci de profesori din toată țara îi învață pe elevii lor să își dea seama când au în fața ochilor o știre falsă. Și se folosesc pentru asta de operele literare care se studiază în mod normal. Așa ajung să vorbească despre drepturile constituționale încălcate ale lui Harap Alb sau despre condiția femeii de-a lungul timpului, pornind de la „Enigma Otiliei”.
Profesorii au învățat la rândul lor ce înseamnă educație media în cadrul programului „Predau educație media – Laboratorul de educație și cultură media”, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) începând din 2017.