Pentru o învățătoare din Timișoara, cariera înseamnă să înveți continuu. Chiar și după 30 de ani la catedră.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Mii de copii se întorc în țară anual și se înscriu la școală. În 2020, anul în care a izbucnit pandemia, au fost peste 8 mii, cu 6% mai mult decât în 2019. Școala 9 a mers în Suceava, județul unde s-au înscris la școală 700 de copii reveniți din alte țări, numărul cel mai mare din toată țara, devansând chiar și Bucureștiul. În Teleorman, s-a întors un număr dublu față de dinainte de pandemie. Cei mai mulți dintre părinți spun că picătura care a umplut paharul a fost criza sanitară și că oricum visau demult să se întoarcă acasă. Începând de luni veți citi poveștile lor, ale copiilor care se românizează și ale părinților atrași magnetic și adesea naiv de pământul unde le sunt rădăcinile. În seria de reportaje „Întoarcerea” veți afla și povestea profesorilor care de ani buni trec, prin acești elevi veniți din Italia, Spania, Marea Britanie sau Germania printr-un schimb de experiență internațional.