La jumătatea lui noiembrie, la Conferința Arhitecții Educației, organizată de Fundația Noi Orizonturi la Cluj, prof. univ. dr. Mircea Miclea de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a Universității Babeș-Bolyai, fost ministru al Educației, le-a povestit celor peste 200 de profesori prezenți despre cele patru meta-competențe necesare elevilor în viitor. Cum profesorul a intrat în multe detalii la primele două, n-a avut timp să le enumere pe toate – spre dezamăgirea celor din sală, care au continuat să întrebe toată ziua, pe aplicația conferinței, care sunt cele patru – așa că am vorbit cu dumnealui într-o dimineață după ce și-a dat zăpada din curte și le-am aflat.
Meta-competențele, spune prof. Miclea, sunt cele care te ajută să navighezi piața muncii indiferent ce se va întâmpla cu tehnologia, ce profesii vor dispărea, ce domenii neimaginate încă vor apărea. Viitorul va fi pe nișe, nu va fi un viitor uniform pentru care ne putem planifica viața. Tot ce putem face e să ne construim un portofoliu de aptitudini generale care să ne permită, în timp, să ne dezvoltăm abilitățile de nișă necesare.
Care sunt acestea (explicațiile au fost editate pentru concizie):
Gândirea de tip design (Design thinking)
Școala românească produce rezolvitori de probleme, dar într-o lume cu multă cunoaștere trebuie să dezvoltăm un alt mod de gândire, care își închipuie probleme. Dacă definești probleme și moduri de rezolvare, creezi mai multă valoare decât dacă doar rezolvi problemele identificate de alții.
Autodisciplina
La nivelul studiilor universitare, corelația dintre coeficientul de inteligență și performanță e 0,32, în timp ce corelația dintre disciplina autoimpusă și performanță e 0,67. Autodisciplină înseamnă că ai niște scopuri și îți organizezi viața în funcție de ele, nu în funcție de stimulii imediați, care sunt în jur. Dacă îți propui să citești o carte, îți organizezi ziua în funcție de scopul acesta, nu în funcție de stimuli: cine mă sună acum, ce film se dă, cine sună la ușă. Orice performanță se bazează pe o astfel de organizare a vieții.
Degeaba ești deștept, dacă nu muncești organizat.
Antreprenoriatul
Până acum, sistemul de educație a produs oameni pentru a fi angajați. Problema se pune în acești termeni: cum să pregătim tinerii ca să corespundă cu piața muncii atunci când vor absolvi? Presupui că ei trebuie să fie buni angajați ai unor firme. Într-o piață a muncii foarte volatilă, pe care nu o poți prevedea, nu știi ce joburi vor exista, nu știi ce inovație tehnologică apare, cea mai bună aptitudine e să dezvolți capacitatea de a crea tu locuri de muncă. Măcar ție însuți îți creezi un loc de muncă. Și diferența dintre o mentalitate de angajat și una de antreprenor e că antreprenorul poate identifica oportunități și le poate valorifica înaintea altora. Iar astfel de mindset nu se poate preda la clasă, de profesori, trebuie creat prin contact repetat cu modele de antreprenori. Oameni din afara școlii trebuie implicați în formare.
Autonomia
Avem acum o aplicație pentru orice. Și să ne descurcăm într-un oraș, și să vorbim limbi străine. Și aici e un mare pericol în viitor: dacă aplicațiile ne rezolvă toate problemele, riscăm să devenim dependente de ele, să nu mai gândim complet și să ne pierdem autonomia. Autonomia înseamnă capacitatea de a te baza pe propriile tale resurse – cognitive, emoționale, de toate felurile – în a rezolva probleme. Dacă nu mai avem acces la aplicații, trebuie să putem să facem o socoteală elementară, un raționament, să avem o bază de cunoștințe suficient de dezvoltată care să ne ajute să navigăm în lumea aceasta fără să dăm pe Google. Să nu devenim anexele aplicațiilor, altfel mintea noastră va începe să semene cu ele.
