Acum opt ani am fost sunat de un tânăr care dorea să pornească un Festival de Film Documentar Pentru Schimbări Sociale – Moldox. Era cel care avea să fie directorul acestui festival, Maxim Cîrlan, un tânăr născut aici, dar care locuia la Berlin atunci (azi în Grecia) cu studii în cinematografie. Directorul artistic era regizorul suedez Carl Pontus Hjorthen. Așa am pornit la drum, iar acum tocmai am terminat cea de-a VII-a ediție. Echipa Moldox este una foarte tânără cu care aș putea merge și la capătul lumii. Cahulul – a devenit pentru mulți dintre noi, chiar dacă stăm departe, a doua casă.
Cahul
Dar să o luăm pe rând. Oare pe unde o fi Cahul, care nu e, cu siguranță, Kabul? Cahul este un oraş mic din sudul Basarabiei. Are spre 40.000 de locuitori. Este însă cel mai important oraş din sud – i se mai zice capitala de sud a Basarabiei. Oraşul mai este important pentru noi şi pentru că este un oraş de limbă română și rusă la graniță cu zona Găgăuziei, Ucrainei și României. E aproape de gurile Dunării, la porţile Bugeacului. Pentru mine, el însă are o importanţă mai ales sentimentală, fiindcă, în ciuda faptului că am hălăduit prin mai multe oraşe din sud (Bolgrad, Ismail, Reni, Cetatea Albă etc.), Cahulul rămâne oraşul copilăriei: aici am mâncat cele mai multe înghețate.
În Cahul există două universităţi de limbă română (una, în colaborare cu Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi), destul de multe şcoli, un teatru, stadioane şi un sanatoriu de renume internaţional, Nufărul Alb. Sanatoriul unde au fost cazaţi invitaţii e o poveste aparte. Oraşul însă, privit în contextul întregii situaţii politice şi economice din Republica Moldova, lasă o impresie bună, mai ales că acum are un primar independent, foarte apreciat şi iubit de cetăţeni și cu o susţinere populară reală. Oraşul dă semne de revigorare.
Contextul cinematografiei
Ar trebui să amintesc câteva lucruri simple. Citez din Europa Liberă: „În anul 1995, în Moldova existau 671 de cinematografe. După 22 ani, numărul acestora s-a redus la numai 12“.
În Cahul, lucrurile stau la fel ca în multele sate din regiune. Oraşului i s-a luat prin „privatizare“ şi ultimul cinematograf din centru, a fost falimentat, iar în locul lui este prevăzut un supermarket, fireşte. Acest lucru ar fi o catastrofă atât pentru oraş, cât şi pentru agricultorii ambulanţi care-şi vând produsele la două străzi mai încolo.
Ei bine, în acest context, în care cinemaul a dispărut şi o întreagă generaţie, născută după 1990, nu a intrat niciodată într-unu, apare un „proiect-minune“: Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială, MOLDOX.
Ce este Moldox?
Moldox seamănă cumva cu ceea ce avem la Bucureşti prin One World Romania. Festivalul pune în circuit un număr important de filme documentare de primă mână, însă, spre deosebire de cel din Bucureşti, aici el oferă şansa de a fi văzut de un public care aproape că nu are experiența vizionării de filme pe ecran mare.
La proiecţii participă de la studenţii şi liceenii din oraş, pînă la elevi din satele din regiune (circulă autobuze speciale pentru asta din toată regiunea) şi soldaţii din unitățile militare de aici. Aici vin să vadă film chiar şi deţinuţii faimosului Penitenciar nr. 5 din Cahul. La festival vin mulți tineri din Chișinău – zilnic există un autobuz care circulă dus-întors Chișinău-Cahul-Chișinău, gratuit.
Proiecțiile de filme au loc ziua în interiorul Teatrului „B.A. Hașdeu” iar cele nocturne în curtea teatrului. Sunt în jur de trei proiecții pe zi deschise publicului larg, cu acces gratuit urmate de discuții tip Q&A la care participă de obicei regizorii filmelor. Anul acesta aș aminti: Lunga despărțire (SUA, 2020) – regia: Katya Soldak; Holy Father (România, 2020) – regia: Andrei Dăscălescu; Visuri topite (Austria, 2022) regia: Haidy Kancler; Casa din așchii (Danemarca/Ucraina/Suedia, 2022)- regia: Simon Lereng Wilmont; Vive la Femme (Republica Moldova, 2022), regia: Daniela Miron; România Sălbatică (România, 2021) – regia: Dan Dinu și Cosmin Dumitrache.
Asta e partea cu vizionarea. Însă proiectul mai are multe alte secţiuni importante. Una dintre ele, cea pe care o coordonez eu, de exemplu, e legată de teme şi dezbateri. Festivalul are o temă anuală – anul aceasta „Generații” (probleme de gen, migrație, problema copiilor, bătrânilor, a mass-media etc.) – unde avem invitați specialişti, cunoscători ai domeniului. Discuțiile au loc în parc – cu public.
Partea însă, poate, cea mai importantă este legată de secţiunea „MOLDOX Lab“, axată pe educaţia cinematografică și compusă din patru ateliere. Avem aşa: „Exploration“, „Inspiration“, „Action+Interaction” și „Intersection”: coordonate de tutori internaționali, veniţi din România, Grecia, Suedia, Germania, Statele Unite ale Americii. Invitaţii de anul acesta pentru ateliere au fost:, Nora Agapi, Hjalmar Palmgren, Melody Gilbert, Denis Pavlovic, Dragoș Apetri.
Această parte a Festivalului mi se pare foarte importantă, pentru că ai specialişti în film documentar care le oferă tinerilor neprofesioniști sau începători (înscrierile se fac din timp) posibilitatea de a învăţa ce este şi cum se face un film documentar. Partea şi mai interesantă e că ei produc, la final, un film pe subiecte locale, prezentat în ultima zi a Festivalului, în gala de închidere. Este unul dintre momentele cele mai frumoase şi emoţionante, fiindcă participă nu doar cei care au lucrat la film, ci şi spectatorii, oamenii din oraş.
Anul acesta, unul dintre filme a fost despre ultimul cinematograf din oraş, protagoniști fiind omul care a pus ani de zile filme acolo şi cetăţeni ai oraşului intervievaţi. Efectul asupra publicului a fost răvăşitor.
„INSPIRATION Workshop“ este un program puțin diferit: aici se înscriu regizori de film documentar începători care au proiecte în lucru. La final, ei prezintă juriului proiectele şi unele dintre ele primesc premii. Anul acesta, am avut următorii premiați: Simone Bauman, directoarea de la German Films a oferit premiul Documentary Association of Europe participantei din cadrul atelierului INSPIRATION, Moldox Lab 2022 - Nadia Kolesnik. Aceasta va avea șansa să meargă la Thessaloniki International Film Festival în calitate de observator și la B2B Doc - Baltic to Black Sea Documentary Network pentru a-și dezvolta filmul în continuare; Daniela Calmîș jurnalistă la Ziarul de Gardă a primit două premii, unul pentru dezvoltare oferit de Balkan Documentary Center și celălalt premiu financiar oferit de Mediacor; Cristian Doroftei va merge la Civil Pitch Society oferit de One World Romania; Daniel Țîcu a luat premiile TeleFilm Chișinău și B2B Doc - Baltic to Black Sea Documentary Network - urmează un proces lung de învățare și realizare a documentarului.
Două evenimente importante noi
Anul acesta am avut două dezbateri importante pentru industria cinematografică din Republica Moldova.
Prima masa rotundă „Vrem fond!”, eveniment special din cadrul Moldox a adunat împreună comunitatea de cineaști, reprezentanți ai Comisiilor Parlamentare, Ministerul Culturii din RM, Centrul Național al Cinematografiei, Proiectul Tehnologiile Viitorului finanțat de USAID Moldova și Ambasada Suedie și Uniunea Cineaștilor. În urma prezentărilor, discuțiilor si dezbaterilor despre importanța si necesitatea creării unui fond cinematografic național - s-a stabilit, ca până la sfârșitul lunii septembrie curent să fie înființat un grup de lucru format din cineaști, reprezentanți ai Guvernului, Comisiilor Parlamentare şi institutiilor de profil avizate pentru a începe implementarea unei strategii de lucru.
A doua masă rotundă din cadrul Moldox dedicată patrimoniul filmului documentar moldovenesc și importanța arhivelor - a întrunit cineaști, Centrul Naţional al Cinematografiei din Republica Moldova și Catedra Multimedia din cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Problema digitalizării și conservarea arhivelor de film, mecanismele de înregistrare și depozitare a materialului video, dar și crearea unei cinemateci au fost puncte de reper a discuției.
Partea de relaxare?
Avem și astfel de elemente. Pentru mine: e vizita anuală la penitenciarul din Cahul unde discut cu pușcăriașii. Pentru alții este excursia din zona de sud a Republicii Moldova, acolo unde râul Prut se revarsă în Dunăre, se întinde Rezervația „Prutul de Jos” – de la Văleni până la Giurgiulești, raionul Cahul. În această regiune sunt două mari lacuri naturale din Moldova – Beleu și Manta, situate la aproximativ 20 kilometri unul față de altul, iar cel dintâi face parte din rezervația științifică.
Avem câteva seri de muzică. Anul acesta l-am avut invitat pe Vitaly Colț, Murmur de Izvor și Gonzo. Iar cele mai frumoase seri se petrec în curtea de la Casa Moldox – care e în inima orașului.
