Aproape un sfert dintr-o generație de copii de la țară se pierd pe drum în primii opt ani de școală. Adică un sfert nu mai ajunge la liceu. Despre școlile de la țară se știe că au toaleta în curte, că sunt prost dotate și au rezultate slabe la evaluările naționale. Sunt însă și școli din rural cu profesori dedicați, care dezvoltă proiecte și fac eforturi să-i ajute pe elevii lor să nu renunțe la educație. Cinci dintre aceștia au fost premiați în această săptămână de organizația Teach for Romania.
Ce învață elevii de gimnaziu din textele pe care le citesc în manuale? Mai degrabă pesimism decât speranță, arată o cercetare recentă. Am discutat cu Mădălina Chitez, una dintre autoarele studiului, despre cum apare acest ton în manuale, ce riscuri implică și cum pot interveni profesorii și părinții pentru a-l echilibra.
Elisabeta Păcuraru a emigrat în urmă cu 13 ani în Canada unde a lucrat ca educatoare. Dorul de casă a adus-o înapoi și astăzi este învățătoare la Școala Gimnazială din Eșelnița, județul Mehedinți. Împreună cu colegii ei au adunat fonduri pentru un afterschool unde copiii rămași în urmă recuperează materia. Asta dinainte de pandemie. A făcut proiecte pentru integrarea copiilor de etnie romă și i-a atras pe părinții acestora în activitățile extrașcolare. Iar orele ei sunt extrem de originale. „Învață fără să își dea seama că învață.”