Lidia Mîrzac, profesoară de română la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, Suceava, discută la ore subiecte dificile, precum violența asupra femeii și copiilor. Romane ca „Baltagul” și „Ion”, de pe lista operelor studiate pentru Bacalaureat, prezintă bucăți de realitate pe care elevii ei le recunosc: în multe familii din România, inclusiv în ale lor, violența fizică și psihică e firească. Moldova este și regiunea din țară în care, în 2019, au fost trimise în judecată cele mai multe persoane pentru violență în familie.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Agenția care acreditează școlile de stat și private a fost verificată anul trecut de Ministerul Educației, instituție în curtea căreia se află. Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu semnala în august 2021 mai multe nereguli la Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) și cerea mai multor instituții ale statului să facă anchete: Curții de Conturi, Agenției de Integritate și Parchetului de pe Lângă Judecătoria Sectorului 1. Școala 9 a solicitat informații despre stadiul verificărilor și a aflat că lucrurile nu stau foarte diferit de momentul în care acestea au fost cerute.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
