Nu a mai rămas mult până când se numără bobocii și porțile grădinițelor se deschid pentru un nou an școlar. Oare o să se obișnuiască? O să-i placă? O să plângă mult? Se va acomoda și o să-și facă prieteni? Sunt câteva dintre întrebările îngrijorate ale părinților când copiii lor merg pentru prima dată la creșă sau la grădiniță, întrebări la care vor încerca să răspund în acest articol.
Cinci familii din Barcelona au convins sute de părinți și copii să meargă pe două roți la școală, oprind circulația pe anumite artere, o zi pe săptămână, scrie NPR. Fiindcă numărul lor a crescut rapid, poliția îi escortează, iar bulevardul pe care zburau zilnic 20.000 de mașini este vinerea rezervat bicicliștilor. O inițiativă asemănătoare de încurajare a mersului pe bicicletă există și la Iași. Însă în continuare, în cele mai poluate orașe din România, elevii sunt duși de părinți în mașina personală la școală. Alte orașe din țară au găsit soluția liniilor speciale de transport public pentru elevi.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.