Săptămâna absolvirilor de liceu a trecut cu fast și diplome, uneori cu limuzine, alteori cu melancolie.
OP-ED. Un molotov emoțional, arzând frenetic, îți asuprește privirea și te pune la pământ. E ușor bizar că te-a ales fix pe tine. E unul dintre sutele găsite în vortexul de vise și explozii ale liceului, facultății sau primelor zile de muncă din viața ta. E ceva ce te face să gândești că abia acum te schimbi și că, poate, doar poate, va exista un viitor în care vei avea o imunitate la astfel de lovituri.
După doi ani de la începutul pandemiei, a fost ridicată starea de alertă. Asta înseamnă că restricțiile nu mai sunt în vigoare. Ceea ce devenise noua normalitate, masca purtată la interior, ratele de incidență a îmbolnăvirii care dictau deschiderea școlilor, toate se vor transforma într-o ciudată amintire. Doar că școala românească dă semne că se va întoarce la aceleași metehne pe care le știam și analizam încă de dinaintea pandemiei. Tot în acești ani, autoritățile s-au angajat să ia mai multe măsuri pentru digitalizarea școlii, dar toate au rămas doar declarații.