Peste 10 mii de adolescenți de la o sută de școli rurale au descoperit, în 2021, cum se pot simți bine în propriul corp prin proiectul „Ne încredem în educație” al Fundației World Vision România, care va continua și anul acesta. Pentru ei, 290 de profesori au ținut sesiuni de informare, între altele, despre cum standardele de frumusețe de pe rețelele de socializare reduc stima de sine a adolescenților.
Elevii de V-VIII ai Școlii Gimnaziale „Nicolae Bălcescu” din satul Rotărăști, la 23 de kilometri de reședința de județ Râmnicu Vâlcea, s-au întâlnit, în cadrul acestui program, pe platforma online Meet. Au vorbit cu Florina Popescu, profesoară de română și unul dintre coordonatorii proiectului, despre presiunea pe care o resimt în ce privește aspectul lor fizic, pentru că se simt obligați să atingă anumite idealuri de frumusețe.
Adolescenții de astăzi au crescut cu acces constant la tehnologie și la rețelele de socializare, care încurajează preocuparea excesivă pentru trăsăturile fizice și pentru vestimentație. O demonstrează diverse studii. „Am constatat că utilizarea crescută a social media orientată spre alte persoane a prezis o scădere a stimei de sine în ceea ce privește aspectul fizic de la 10 la 12 ani și de la 12 la 14 ani, dar numai la fete”, scriu autorii unei cercetări publicate anul trecut de Science Direct. Impactul negativ al social media, mai ales asupra stimei de sine a adolescentelor, l-a confirmat și Institutul pentru Politici Educaționale din Marea Britanie. Iar publicația The Wall Street Journal a dezvăluit în toamnă că Facebook (Meta) știa de mai mulți ani cât de mult îi afectează pe adolescenți postările altora de pe Instagram, platformă pe care compania o deține, fără să facă ceva.
De la astfel de date a pornit și proiectul „Ne încredem în educație”. Denisa Voicu, 14 ani, elevă la școala din Rotărăști, și cu profesoara de română Florina Popescu au participat la program și ne-au povestit ce au învățat despre sine și ceilalți.
„Nu înțelegeam de ce ele arată așa și eu nu”
Ce complexe ai și când le-ai descoperit?
Elevă: Pe cele legate de standardele de frumusețe le-am descoperit prin clasa a V-a. Și în clasele I-IV am avut câteva probleme, pentru că eram un copil destul de grăsuț și de fiecare dată când mă duceam pe undeva, toată lumea trebuia să-i spună mamei mele „Vai, dar ce grasă este fata ta… De ce mănâncă atât de mult, poate ar trebui să nu mai mănânce!” Dar abia în clasa a V-a, când m-am mutat la o altă școală, am descoperit treaba asta.
Acolo mi-am schimbat cercul de prieteni. Deși la momentul respectiv mai slăbisem, nu era chiar atât de mult și nu mă încadram în anumite standarde. Prietenele pe care mi le făcusem erau foarte dezvoltate, aveau un corp cu forme, iar eu nu. Aveam 12-13 ani și ele erau poate cu un an sau doi mai mari decât mine, iar atunci am pus o presiune pe mine, pentru că nu înțelegeam de ce ele arată așa și eu nu.
„Băieții, din ce am observat, nu prea sunt complexați”
Care sunt cele mai îngrijorătoare complexe despre care ați discutat în cadrul acestui program?
Profesoară: Fetele în mod special sunt complexate de aspectul fizic, unele că sunt mai slăbuțe, altele că sunt mai plinuțe. Altele au complexe foarte mari din cauză că nu au suficienți bani să investească în haine. O elevă de la clasa mea, de-a VIII-a, mi-a spus că nu are haine frumoase. Le-am spus că frumusețea interioară este mult mai benefică decât cea exterioară, hainele sunt doar un accesoriu. Băieții, din ce am observat, nu prea sunt complexați, parcă cei din clasa a V-a mai puneau accent pe haine.
Le-am dat să completeze chestionare, dar nu doar în cadrul acestor traininguri, ci și în general, la orele de dirigenție, pentru că îmi place să văd cam ce gândesc copiii. Le-am mai dat și o fișă autoportret, în care să-și completeze idealul lor, pornind de la un desen, standardele ale aspectului fizic. După care, am purtat discuții. De regulă cu cei mărișori ai mei port discuții libere, deși la început sunt reticenți și nu se deschid atât de ușor. Probabil le este rușine.
Când te privești în oglindă și începi să plângi
Îți amintești vreun episod în care complexele fizice să-ți fi provocat anxietate sau stări de tristețe?
Elevă: Cred că a fost momentul în care mi-a plăcut prima dată de un băiat. Când i-am împărtășit unei prietene asta, mi-a spus că el nu o să se uite niciodată la mine, fiind atât de multe fete frumoase în jurul lui. Prima dată nu am dat vina pe ea, chiar dacă mă simțeam ca ultimul om. Nici nu cred că aveam maturitatea necesară să conștientizez situația și să înțeleg de ce face asta.
Odată ce te maturizezi, realizezi că o persoană care este bine cu sine n-o să spună niciodată lucruri de genul. În schimb, o persoană complexată o va face. La momentul respectiv nu am privit situația așa și am considerat că era o problemă la mine. Ajunsesem să mă uit în oglindă și să fiu atât de nemulțumită de mine și de corpul meu, încât începeam să plâng.
Dumneavoastră ați trecut prin ceva asemănător în adolescență?
Profesoară: Nu. Chiar m-am gândit dacă am avut problemele actuale ale copiilor. Noi nici nu am avut parte de atâta social media, socializam altfel (generațiile peste 30 de ani, n.r.). În contextul pandemic, îmi amintesc cum noi, tinerii de atunci, frecventam taberele școlare. Ei nu mai au parte de asta, iar acum vorbesc și în calitate de părinte, deoarece caut o tabără școlară pentru copiii mei, una care să-i atragă. Ar fi interesantă o tabără pentru copiii de toate vârstele și cred că atelierele cu temele acestea: cum să ai încredere în tine, de dezvoltare personală, i-ar ajuta.
Nu cred că aveau complexe nici colegele mele sau eu cel puțin nu le discutam. Parcă nu exista atât de multă… invidie.
Parcă noi nu ne focusam pe modul în care eram îmbrăcați sau pe felul în care arătam. Și la școala copiilor mei se vorbește, de exemplu, despre haine de firmă.
„Îmi editam trăsăturile în poze”
Cum ai sfătui pe cineva să folosească social media, acum, după ce ai participat la acest proiect?
Elevă: Social media cred că este factorul principal al complexelor, dar nu cred că i-aș spune să nu se uite la unele fete care își postează corpurile perfecte. Important este să urmărești cât mai multe persoane, cu diferite tipuri de corp și gândiri, persoane sigure pe ele. Multe își împărtășesc experiențele online. Recent, am urmărit o fată care a avut tulburări de alimentație și explică cum s-a întâmplat și cum și-a revenit; a fost de mare ajutor. Frumusețea este subiectivă, iar oamenii ar trebui să țină cont de asta, să nu se mai ia după niște standarde care oricum se schimbă des. Problema reală este la persoanele publice, care promovează lucruri de genul.
Ajunsesem în punctul în care îmi editam trăsăturile în poze sau simțeam că nu mai pot să mă îmbrac cum îmi plăcea, parcă se vedea prea mult că am picioarele groase.
Cât de afectată credeți că este imaginea de sine a elevilor dumneavoastră din cauza social media?
Profesoară: Nu am văzut foarte mulți copii afectați din punctul ăsta de vedere. Dar mulți erau afectați din punct de vedere vestimentar. În special fetele pun accent pe ce nu au.
Dacă generația noastră își găsea un model în părinte sau profesor, copiii noștri își găsesc modelele pe rețelele de socializare. Din familie pleacă totul, pentru că părintele ar trebui să fie mult mai implicat în viața socială a copilului. De multe ori, copilul rămâne acolo conectat și uitat.
Cum ai reușit să scapi de complexele tale?
Elevă: Am reușit să scap de complexele mele în momentul în care am îndepărtat persoanele care îmi spuneau că nu este OK felul în care arăt. Mi-am dat seama că cine mă place, mă place așa cum sunt. Tocmai de aceea, mi s-a restrâns foarte mult cercul de prieteni. Am mai scăpat de complexe și după luni în care am dus o muncă drastică de acceptare, pentru că eram la un moment dat într-un punct în care nu-mi mai plăcea absolut nimic la mine. Am zis că nu mai pot să continui așa, că trebuie să fac o schimbare. Am preferat să nu fac schimbarea asta neapărat fizic, ci psihic. Foarte multe fete de vârsta mea, când sunt în aceeași situație, încearcă să lucreze tot la aparențe și ajung să apeleze la artificii, cum ar fi sutiene cu push-up sau tot felul de articole de îmbrăcăminte care îți fac corpul să pară altfel.
Fericirea, înainte de acest proiect, pentru mine însemna validare, adică să primesc complimente de la alții, să fiu băgată în seamă de persoane care erau văzute bine în grupul respectiv. Acum înseamnă pur și simplu să stau cu persoane de la care am ce să învăț, înseamnă o conversație frumoasă cu un prieten și înseamnă să mă simt OK în corpul meu. Fericirea nu depinde de alții, ci de tine și de timpul petrecut cu tine, iar dacă ai foarte multe complexe, nu vei putea petrece timp cu tine.
„Încerc să mă uit la ceea ce se uită copiii mei pe internet”
Părinții cum ar trebui să-și ajute copiii să iasă din mirajul online?
Profesoară: Părintele joacă un rol extrem de important. Pentru început, trebuie să vorbească cu copilul, să-l atragă de partea lui, să-l înțeleagă, copilul nu trebuie să-l perceapă pe părinte ca pe o autoritate supremă. Trebuie să învețe și părinții din experiența copiilor lor. Eu, de exemplu, încerc să mă uit la ceea ce se uită copiii mei pe internet, să-i fac să înțeleagă că unele lucruri nu sunt OK.
M-am dus și la un film pe care ei doreau foarte mult să-l vadă, „Tabăra”, realizat de acest personaj Selly, care are foarte mare succes în rândul copiilor. Deci asta e important, ca relația părinte-copil să se bazeze pe încredere, comunicare și să ne respectăm reciproc. Din păcate, la capitolul comunicare stăm puțin cam prost, pentru că ne stă în cale un mare dușman, timpul.
Foto: Shutterstock și arhiva personală
