Olandezul care pune apa înapoi în ocean ca să oprească topirea gheții

Sunt șanse mari ca până la jumătatea acestui secol să nu mai existe deloc gheață marină pe timpul verii în regiunea Arcticii. Deja Oceanul Arctic a pierdut peste 2 milioane de kilometri pătrați de gheață în ultimii 45 de ani (cercetătorii măsoară gheața marină din 1979, n.r.). O suprafață de șase ori mai mare decât suprafața Germaniei.

Gheața devine din ce în ce mai subțire și se topește din ce în ce mai repede.

De ce să ne pese de topirea gheții în capătul celălalt al Pământului?

Ar fi prima dată în 100.000 de ani când un pol al Pământului ar rămâne fără gheață vara.

Dar Arctica nu e Las Vegas. „Ce se întâmplă în Arctic nu rămâne în Arctic”, spune cercetătorul olandez Tom Meijeraan, co-fondatorul ONG-ului Arctic Reflections, într-o discuție cu Școala 9 la Climate Change Summit 2024.

„Încălzirea regiunii Arctice și topirea gheții pot provoca niște bucle de reacție destul de devastatoare. Una dintre acestea este eliberarea de metan, gaz cu efect de seră, la topirea permafrostului. El ajunge în atmosferă, ceea ce va accentua încălzirea globală. Asta va avea un impact asupra fiecăruia dintre noi”, explică Meijeraan.

De asemenea, indirect influențează creșterea nivelului mării și densitatea apei, și direct implică riscuri pentru comunitățile arctice, din punct de vedere al siguranței alimentare și a apei, și pentru specii.

Apoi, mai este slăbirea vortexului polar (un ciclon persistent și de mare anvergură situat la cei doi poli ai unei planete, n.r.), care va provoca fenomene meteorologice și mai extreme decât cele cu care ne confruntăm deja. De exemplu, regiuni întregi vor fi mai calde decât au fost până acum, altele vor fi mai reci decât înainte.

Peste trei milioane de oameni, în pericol să fie expuși la temperaturi ca în deșert

„Cred că aici, în Europa Centrală, vara trecută am avut parte de destule astfel de fenomene. Deci, da, va avea un impact și asupra României - are deja -, și vor mai fi efecte de acest fel”, adaugă cercetătorul. Anul 2024 a fost cel mai cald an din istoria măsurătorilor meteo și primul în care încălzirea globală a depășit pragul de 1,5 grade Celsius.

Până la trei miliarde de oameni din lume ar putea fi expuși la temperaturi precum cele din deșertul Sahara, până în 2070, arată o cercetare realizată de oamenii de știință din China, SUA și Europa.

„Nu suntem aici să vorbim despre disperare. Suntem aici să vorbim despre soluții”, spune însă Meijeraan, cu un optimism neașteptat după valul de informație negativă pe care i l-a dat sălii la Climate Change Summit din noiembrie anul trecut. A pornit într-o misiune contracronometru pentru a preveni prima vară fără gheață la Arctic din ultimii 100.000 de ani.

Pompează apă deasupra gheții ca să facă stratul mai gros

Lui Tom Meijeraan i-a luat doar o oră și o cană de cafea să accepte provocarea „aproape imposibilă” lansată de un prieten al său, Fonger Ypma, celălalt co-fondator al Arctic Reflections.

I s-a părut nebunesc atunci, în 2023.

„În Țările de Jos, a devenit tot mai rar să patinezi pe gheață naturală din cauza schimbărilor climatice”, a spus Meijeraan pe scenă. Nu cea mai presantă problemă a lumii, dar o problemă care a creat ideea unei potențiale soluții la una dintre cele mai mari amenințări ale omenirii. Arctic Reflections s-a inspirat dintr-un obicei al olandezilor: pe timpul iernii, oamenii varsă apă peste gheața apărută la suprafața lacurilor sau canalelor pentru a face gheața suficient de groasă pentru patinaj.

Ce vrea Arctic Reflections să facă este să pompeze apa de mare peste straturile de gheață arctice existente pe timpul ierii. La temperaturi extreme, apa îngheață rapid, făcând stratul de gheață mai gros și, deci, mai dificil de topit.

Procesul pe care urmărește să-l aplice ONG-ul în regiunea Arctică nu este nou, este folosit de decenii pentru a forma drumuri de gheață și e, cumva, echivalentul de gheață al reîmpăduririi.  

Gheața marină funcționează ca un uriaș frigider al lumii, explică Meijeraan. Suprafața sa albă reflectă până la 90% din energia solară, un proces ce poartă denumirea de „efectul Albedo”. Pe măsură ce Pământul se încălzește, gheața se topește, deci puterea „frigiderului” de a controla temperatura globală va slăbi. O vară fără prea multă gheață va crea un efect în lanț. În lipsa straturilor de gheață care să reflecte căldura și energia soarelui, ele vor fi absorbite de ocean. Temperatura acestuia va crește mai mult, ceea ce va accelera topirea gheții rămase. Raportul din 2024 al UNESCO privind starea oceanelor, o analiză realizată de peste 100 de oameni de știință din aproape 30 de țări, arată că rata de încălzire a oceanelor s-a dublat în 20 de ani.

Schimbările climatice se produc prea repede pentru ca natura să se poată adapta, spun oamenii de știință.

În timp ce toată planeta se încălzește oricum rapid, regiunea arctică se încălzește chiar mai rapid. Să rămână Arctica fără gheață pe timpul verii prin anii 2030-2040 este scenariul cel mai optimist dat de oamenii de știință în rapoartele Grupului Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC). IPCC este un organism din cadrul Organizației Națiunilor Unite, iar treaba lui este să evalueze, din punct de vedere științific, efectele și riscurile schimbărilor climatice cauzate de activitățile oamenilor. Meijeraan crede că ar putea fi mai rapid de-atât dacă omenirea nu face ceva în privința asta cât de curând.

Cât de târziu va fi prea târziu?

„Ce facem noi cu Arctic Reflections este o misiune destul de îndrăzneață, să încercăm să salvăm regiunea Arctică. Poate suna puțin arogant, desigur, pentru că e o zonă enormă. Dar încercăm să păstrăm această funcție a Oceanului Arctic de frigider al Pământului”, spune cercetătorul.

Și-au setat ca obiectiv să mărească grosimea gheții pe 100.000 de kilometri pătrați în fiecare an, în fiecare iarnă. De peste două ori mărimea Țărilor de Jos. Este important să facă asta constant și înainte să nu mai rămână nimic. Pentru că dacă nu mai rămâne niciun strat de gheață vara, iarna se va reface, dar va fi subțire, deci se va topi repede în sezonul cald.

„Dacă toată gheața a dispărut, este foarte dificil să o aduci înapoi. Nu putem pune frigidere mari peste tot în Arctic ca să păstrăm gheața rece și întreagă. Deci aș spune că în următorii 10 ani ar trebui să se vadă efectele muncii noastre, altfel va fi prea târziu” - Tom Meijeraan.

Duc o muncă suplimentară, pe lângă cea de teren, să contacteze alte ONG-uri, guverne, companii, să strângă donații pentru a continua cercetarea și a comunica știința către public. Vor să lucreze și cu comunitățile locale, primele care au nevoie disperată de o soluție.

Deomdată, oamenii de știință de la Arctic Reflections sunt încă la stadiul de teste și experimente. Nu e ușor, spune Meijeraan, și nu se rezumă la a băga un cilindru care să verse apă peste suprafața de gheață. Ce fac ei acum este să valideze metoda științifică, să arate că funcționează. „Trebuie să știm ce impact are ceea ce facem. Asta înseamnă că trebuie să forăm o mulțime de carote de gheață, sute. Apoi, tăiată gheața în bucăți ca să-i măsurăm temperatura, densitatea, salinitatea. În funcție de aceste caracteristici, decizi cât apă pompezi. Deci multă forare, puțină pompare”.

În aprilie anul trecut, au publicat rezultatele primelor experimente făcute în Oceanul Arctic. Au descoperit că temperatura gheții îngroșate prin metoda pompării este mai scăzută decât cea a gheții care nu a trecut prin procesul ăsta. Rata de topire este similară la prima cu cea de-a doua. Prin urmare, gheața îngroșată cu straturi suplimentare prin pompare ar rezista mai mult timp. Efectul Albedo este mai mare la prima, decât la a doua, ceea ce înseamnă că reflectă mai multă energie solară.

Creșterea grosimii gheții de la 30 la 75 de centimetri, de exemplu, ar prelungi durata de viață a gheții cu o lună în plus pe timpul verii”, spune Meijeraan.

„A face ca un kilometru pătrat de gheață să dureze o lună mai mult poate avea același impact asupra răcirii ca eliminarea unei kilotone de echivalent CO2 pe kilometru pătrat pe o perioadă de 20 de ani”, a exemplificat el. 

Tot acest efort, dacă va fi replicat la un nivel mai mare în Oceanul Arctic, ar oferi lumii un moment de respiro pentru a încetini efectele schimbărilor climatice până când statele vor fi capabile să reducă semnificativ emisiile de CO2.

„Toate astea nu vor avea niciun rost dacă nu reducem emisiile de carbon. Ce facem noi este suplimentar acestei măsuri. Trebuie să fie un efort combinat, noi păstrăm gheața din Arctic intactă până nivelurile carbon din atmosferă vor fi la cele preindustriale, apoi noi putem să oprim activitățile de la Arctic. Sper ca în 30-40 de ani să nu mai fie necesare”, spune Tom Meijeraan.

Fotografii via Climate Change Summit 2024