„Păi, dacă nu acum, când să învețe copiii despre mediu?”

Săptămâna Verde a fost deseori dezbătută în cercurile de părinți. Discuția despre excursii prea scumpe a ajuns și la urechea ministrului educației de la începutul anului școlar, Daniel David, care a explicat că atât aceasta, cât și Săptămâna Altfel, au scop educațional, nu recreațional, așa că nu ar trebui permise excursii internaționale. Însă părinții rămân cu întrebări legate de eficiența și organizarea programului. În acest context, am stat de vorbă cu trei mame care ne-au spus cum văd ele Săptămâna Verde.

Articolul face parte dintr-o serie în care Școala9 a dorit să afle ce cred profesorii, elevii, părinții și educatorii de mediu despre Săptămâna Verde. Am urmărit ce au în comun și cum diferă perspectivele lor asupra acestui program care nu ar exista fără fiecare dintre ei și fără colaborarea lor.

Inițiativa Săptămâna Verde a venit acum patru ani de la președintele Klaus Iohannis și face parte din Strategia națională privind Educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030 și Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030. Cinci zile în care statul dă programa școlară pe tema sustenabilității și gestionării crizei climatice, conform metodologiei aprobată prin ordin de ministru. La doar un an de la implementare, profesorii și directorii de școli au cerut ministerului să scoată programul Săptămâna Verde. Au spus că nu sunt suficienți bani să organizeze activitățile, iar acestea trebuie însemnate într-un raport stufos care ia resurse de timp, și așa puține. Apoi, se creează multe deraieri de la programă, oricum supraîncărcată.

Anul acesta, programul Săptămâna Verde nu a primit finanțare. Școlile pot folosi bani din 2024, dar rămân pe zero dacă i-au cheltuit anul trecut. Fosta ministră a mediului a spus că mai sunt bani din acel fond și trebuie mai întâi terminați. Un calcul realizat de Green Report arată că fiecare elev a primit 34 de lei pentru doi ani în bugetul din 2024. 

Programul ne amintește de o nevoie mai mare: ca noile generații să aibă grijă și drag față de mediul înconjurător. Tinerii au demonstrat prin mișcări ca Fridays for Future că pot trage părinții de mânecă să colecteze deșeuri selectiv și pot cere autorităților să ia măsuri. Cu toate astea, Săptămâna verde are șanse mici să producă impact, când nu știm exact care e scopul și ce activități să organizăm.

Materialul face parte din REZOLVAT pe tema educației de mediu.

CRISTINA CEPRAGA: „La școala privată, înțelege lucrurile mai holistic” 

Cristina este mama unui băiat de 12 ani, care e în clasa a cincea. Până acum, au schimbat trei școli, iar el a învățat în sistemul public doi ani jumate. Cristina a renunțat la jurnalism și s-a angajat în marketing digital la o companie americană, ca să își permită să plătească învățământul privat pe care și-l dorește pentru băiatul ei. 

„Acum, activitățile de educație de mediu sunt împrăștiate pe tot parcursul anului”, spune Cristina. Băiatul învață la Școala Helikon, unde au un opțional de științe la care fac proiecte despre inovații sustenabile în materie de transport sau energie. Anul trecut, au făcut un tren maglev în miniatură, care funcționează pe levitație magnetică (de aici și prescurtarea maglev). „Văd lumea într-un mod mai tehnic și caută ce ar putea ajuta omenirea într-un viitor apropiat.” 

Când băiatul a învățat la Școala Gimnazială nr. 97 din București, Cristina spune că se stresa ca să găsească activități. Învățătoarea venea cu propuneri, însă cerea și părerea părinților. În fiecare an, aveau aceeași dilemă: ce fac copiii în Săptămâna Verde? Iar întrebarea era cu atât mai complicată cu cât erau tot felul de limitări: nu exista finanțare iar copiii se puteau deplasa doar însoțiți de mai mulți adulți.

„După prima Săptămână Verde la școala de stat, mi-am spus că nu se mai poate, trebuie să rezolvăm cumva să nu mai piardă acel timp”, spune Cristina. „Era o săptămână în care nu făceau mai nimic din perspectiva mea de părinte și atunci am început să îmi mobilizez toate cunoștințele să văd dacă știu lucruri de făcut cu copiii în școală sau în afara școlii.”

La școala privată, Cristina spune că băiatul ei „înțelege impactul de mediu într-un mod mai holistic, nu doar la nivel de familie”. Opțiunile de activități legate de reciclare și colectare selectivă, se concentrează adesea pe impactul acțiunilor individuale asupra mediului. Ori, această abordare este ineficientă, pentru că are efect mic și distrage atenția de la responsabilitatea pe care guvernanții și mediul privat o au în reducerea impactul negativ al activității umane asupra mediului. Chiar ideea să îți calculezi amprenta de carbon personală e o strategie pe care o agenție de publicitate a creat-o ca să distragă atenția publicului de la clientul său, British Petroleum, una dintre cele mai mari companii petroliere private. 

Asta nu înseamnă că aruncăm la gunoi grija individuală față de mediu. Studiile arată că elevii devin tot mai curioși și îngrijorați despre problemele legate de mediu, ceea ce indică o nevoie de astfel de programe. Însă elevii depind de deciziile adulților din jurul lor, care depind de resursele financiare la care au acces. Un studiu arată că politicile climatice de schimbare a comportamentului ar trebui să se adreseze celor mai bogați oameni, adică un procent de 10% din populație care emit considerabil mai mult dioxid de carbon decât restul. Și care ar avea într-adevăr resursele să facă schimbări. Altfel, vorbim despre colectare selectivă unor copii care au un singur gunoi acasă și despre eficientizarea mijloacelor de transport când nu au prea multe opțiuni.

IOANA CĂRTĂRESCU-PETRICĂ, „Se fac activități în Săptămâna Verde, dar nu au neapărat legătură cu educația de mediu”

Ioana este mama unui băiat de 11 ani și a fondat acum opt ani asociația Fiecare contează, care duce cărți și rechizite școlilor din mediul rural. „Sunt părinți care nu au resurse financiare, chiar dacă unora li se par sume mici.” Ioana e sociologă și a lucrat adesea cu oameni din mediul rural și din comunități defavorizate. 

Băiatul ei învață la Școala Gimnazială nr. 56 și a avut Săptămâna Verde la începutul lunii martie, când a plouat și nu au făcut activități în natură. „Ce am observat eu e că se fac activități în Săptămâna Verde, dar nu au neapărat legătură cu educația de mediu sau cu mediul în general. Copiii sunt duși la teatru de păpuși sau lucruri de genul acesta.” 

Ioana și-ar dori să facă activități practice, prin care copiii să înțeleagă ciclul naturii. „Cred că e foarte importantă ideea de educație de mediu, în special în lumea de astăzi, unde sunt schimbări climatice și lucruri de acest fel”, spune ea. Ar vrea să meargă în parc să recunoască pomi sau flori, pentru că cei de la oraș sunt departe de conectatul cu natura. 

„Pe mine mă bucură foarte mult că există o Săptămână Verde și o Săptămână Altfel, știu că foarte mulți părinți sunt cumva împotriva ideii, li se pare că se pierde vremea”, spune ea. În clasa băiatului ei, nu s-a pus problema de limitări financiare, dar activitățile au fost ieftine, precum o ieșire la muzeu.

ADRIANA GORBAN: „Dacă nu acum, când să învețe despre mediu?”

Adriana are un băiat de 13 ani în clasa a șasea, care merge la Școala Gimnazială „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Iași. E economistă, dar lucrează de 19 ani în programe educaționale pentru copii și adulți, iar anul trecut a fondat Strop de curaj, un centru educațional în Iași.

„Din perspectiva mea de părinte, săptămânile astea sunt foarte bune pentru activități nonformale”, spune Adriana. Ea crede că Inspectoratul Școlar Județean ar trebui să ofere un program mai structurat școlilor pentru Săptămâna Verde sau Ministerul Educației să propună o programă, la fel ca la celelalte materii. 

„Nu cred că e bine să fie lăsat la libera alegere a cadrelor didactice care trebuie să vină cu multe inițiative și idei creative. Pentru că și creativitatea are o limită”, spune ea.

Adriana crede că dacă activitățile ar fi mai structurate, Săptămâna Verde ar putea funcționa. „Păi, dacă nu acum, când să învețe copiii despre mediu? Când o să fie adulți și o să fie prinși de alte griji?” Pentru copilul ei, Săptămâna Verde e o perioadă mai relaxată, în care nu are teme. Însă, spune că vine acasă cu informații noi despre mediu pe care ea nu le știa. „Vine și îmi arată – uite cum sunt vânturile, uite o tornadă. Tot felul de lucruri, pe care le vede cu curiozitatea lui de copil și mi le aduce și mie și mi le spune acasă.” 

Însă, Adriana crede că depinde și de perioada din an în care e pusă. Băiatul ei a avut Săptămâna Verde înainte de vacanța de Paște, așa că mulți colegi au considerat că au deja liber. Au făcut o vizită la Muzeul de Științe ale Vieții și diverse activități de lucru manual la clasă.

„Exact cum există programă pentru toate materiile, ar trebui să existe și aici un catalog de activități posibile pentru fiecare tip de clasă, de la clasa 0 până la clasa a 12-a”, subliniază ea. 

În lipsa direcției și a activității consistente, părinții ajută profesorii să umple goluri: cu idei, cu resurse financiare, cu participarea la activități. Pentru unii elevi, acest lucru e o oportunitate. Însă, privit de mai sus, adâncește inegalitățile sociale și închide educația de mediu într-o bulă care se trasează în funcție de nivelul de dedicare al profesorilor, al părinților și al colaborării dintre ei.