Evelina Bejan era în 2013 „boboc” la Engleză-Italiană, Facultatea de Litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Și-ar fi dorit să studieze la Londra, dar situația financiară de atunci nu i-a permis. S-a consolat cu gândul că va cunoaște alte culturi prin bursele Erasmus. A fost voluntar în două stagii. Prima dată a plecat în Norvegia, în 2014.
„Am cunoscut un sistem de învățământ despre care auzeam doar la știri, extrem de bine pus la punct. Cred că cea mai frapantă și de apreciat componentă a tot ceea ce am trăit în Norvegia a fost practicabilitatea cursurilor, toate fiind focusate pe realitatea ce ne înconjoară și pe utilizarea informației în contexte reale”, face Evelina o analiză, la distanța a șapte ani și a altor trei țări în care a trăit.
În 2015 a plecat în al doilea stagiu, în Barcelona, Spania, unde lucrurile s-au întâmplat total diferit. Dacă în Norvegia primea foarte mult ajutor și încurajare din partea cadrului didactic, în Spania a trebuit să fie autodidactă. „Lucrurile nu au fost la fel de organizate, iar structura cursurilor a fost mai diferită, au fost centrate mai mult pe textbook work (lucru din carte, n.r.) și pe foarte multă cercetare și lucru individual, în afara orelor de curs”, povestește Evelina.
Cred că de la norvegieni am învățat să fiu mult mai răbdătoare cu procesul meu, să-mi organizez obiectivele și să mă dedic lor, în timp ce de la spanioli am învățat să profit de orice experiență și să nu spun nu.
Limba engleză, la fel ca cea maternă pentru norvegieni
Norvegienii sunt foarte serioși cu privire la viitorul lor, iar învățarea limbii engleze este pentru ei la fel de importantă ca și limba maternă.
„Norvegienii sunt mult mai interesați de dezvoltarea și procesul tău în sistemul de învățământ (certificări, diplome, conferințe etc) și de dezvoltarea și creșterea personală, deoarece ei consideră că o cărămidă bine pusă sta la baza oricărei slujbe bine făcute”, explică profesoara.
Și pentru spanioli limba engleza este importantă, dar din motive diferite de ale norvegienilor. Mulți dintre studenți visează la o slujbă afară, iar cum limba engleza este limbă de tranzit, toți se motivează doar pe baza principiilor profesionale, și nu personale.
„Spaniolii se bazează pe o slujbă bună și un trai decent și lipsit de griji. Se pune accent mai curând pe experiența profesională decât pe studii, ceea ce este contrar Norvegiei.”
Evelina a crezut că a ieșit de pe băncile facultății foarte pregătită și a pășit cu încredere în primul an în învățământ. Dar practica e altceva. A trebuit să anuleze tot ce știa din punct de vedere metodic și pedagogic, a luat-o de la zero, a trebuit să facă față presiunii și să țină piept birocrației din sistem.
„Am furat de la toți profesorii câte ceva, cum să pregătesc copiii pentru lecțiile de gramatică, cum să sparg gheața cu copiii timizi, cum să introduc momente de respirație și relaxare după o activitate de două ore”, povestește Evelina.
În Mexic, sunt examene finale la toate materiile
După cele două stagii, pentru Evelina au urmat doi ani intenși în America de Nord, mai exact în Mexic, acolo unde a întâmpinat pentru prima dată greutățile de profesor și cu tot ce aduce la pachet lucrul cu copiii. A aplicat online pentru un job în străinătate și apoi a trecut de două runde de interviuri. Când a fost acceptată, și-a făcut bagajele și a plecat la peste 10 mii de kilometri distanță să practice cu adevărat ce a învățat. „Am primit 6 grupe de adolescenți (clasa a opta) însumând aproape 100 de elevi. Întocmirea examenelor, corectarea lor și ședințele cu părinții au fost cele mai grele lucruri de învățat”, spune profesoara.
Evelina preda engleză, una dintre cele mai importante materii pentru mexicani. Toți visau să ajungă în SUA așa că ei nu luau doar o notă la orele ei, ci își asigurau viitorul.
„Ziua de lucru începea la ora 7 dimineața și se termina la ora 15.30, lucram mai mereu încă două ore când ajungeam acasă, fie la planurile de lecție, fie corectând anumite activități”, explică tânăra de 27 de ani.
A găsit un sistem de evaluare bazat pe aceleași examene finale pe care le vedem și în România, evaluare care se întinde pe o perioadă de maximum două săptămâni. Doar că elevii mexicani au testări finale la toate materiile aplicate de la clasa întâi până la clasa a XII-a. „Se folosește doar sistemul de la 0-10 pentru toate clasele, iar 7 este nota de trecere. Ca și-n România, se aplică testări speciale pentru a trece în clasa a IX-a.”
Departe de casă a înțeles că mentalitatea de la noi este greșită. Nici profesorii, nici părinții de peste hotare nu se ghidează ca noi după premiza „copilul meu trebuie să fie cel mai bun”. Ei spun: trebuie să învețe bine, dar nu la toate, important e să-și găsească el ceea ce îl motivează și îl pasionează.
„Copilul în România trebuie să știe de toate, și dacă poate și foarte bine, să fie excelent în tot ceea ce face și să fie mereu «mai bun ca celălalt». Părinții din afară sunt mai înțelegători, la fel de determinați, dar copilul lor e cel care contează și nu cel al vecinului, fericirea lui e importantă”, completează Evelina.
Mindfulness și menținerea stării de bine
În școala privată unde a lucrat profesoara, se punea extrem de mult accent pe „menținerea părinților fericiți”, ei fiind cei care aveau ultimul cuvânt într-o discuție. S-a adaptat mai greu din această privință. „Am avut multe discuții în contradictoriu cu mulți părinți și fiind și în primii mei ani de teaching mi-a fost foarte greu să nu mă las afectată de aceste lucruri. Nu cred că părinții sunt cei mai importanți.”
Pe lângă ședințele de început de an și cele de sfârșit de an, părinții pot cere ședințe individuale cu profesorul oricând pe durata anului școlar. El poate suna și se poate programa pentru o ședință cu profesorul. La ședința este mereu prezent coordonatorul de grad, părinții și profesorul în cauză, într-o încăpere privată.
„În Mexic am învățat pentru pentru prima dată despre ore de meditație, de mindfulness, tehnici de respirație, brain breakers (activități de obicei de mișcare din timpul orelor) și activități precum mersul la fermă, activități de voluntariat și ore de protejarea mediului înconjurător. Se încerca să se facă cel puțin de două-trei ori pe săptămână”, explică profesoara.
Sistemul privat din Elveția funcționează după o programă academică
După experiența din Mexic, Evelina a intrat în sistemul de învățământ din Elveția, acolo unde a obținut postul de teacher assistant (profesor asistent) pe lângă titularii de engleză și franceză în interiorul Institutului „Le Rosey” aflat în Rolle. A avut în jur de 200 de colegi profesori și școala era tip internat. „Ziua de lucru a profesorilor se termina atunci când elevii mergeau la culcare, ora 22.00. Aceștia trebuiau să îi însoțească la masă, la orele de studiu, la activități extracurriculare și în excursiile din weekend.”
A lucrat pentru copiii cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani și îi pregătea pentru admiterea la facultate. Era mâna dreaptă a profesorului principal pe toata durata lecției: fie să explice din nou elevilor care nu au înțeles, fie lângă cei care au nevoie de atenție constantă în rezolvarea lui.
Trebuia să ajuți profesorul în tot ceea ce are nevoie și la fel și pe elevi. În cazuri speciale, ții locul profesorului dacă acesta nu se poate prezenta.
Era implementat un curriculum de Bacalaureat internațional structurat pe șase grupe de materii din arii diferite de studiu: studiul limbii și literaturii, deprinderi de limbaj, oameni și societate, științe, matematică și arte. „Elevii trebuie să aleagă o materie din fiecare grupă din primele cinci, iar opțiunea a șasea va fi fie o artă, fie o a doua materie din primele cinci grupe. Materiile sunt disponibile fie la nivel înalt, fie la nivel standard. Cel puțin trei materii pot fi studiate la nivel înalt, în timp ce restul la nivel standard”, explică Evelina Bejan.
Sistemul exclusivist al elvețienilor
Elvețienii, spune profesoara, pun accent pe materiale, resurse, dotări care sunt actualizate în mod constant. O buna organizare la ei înseamnă în primă fază prezentarea unei devize după care se orientează toți cei implicați, de la elev până la cadru didactic. „Nimeni nu întârzie, nimeni nu ajunge mai devreme, toți respectă programul, nimeni nu lipsește, se respecta programa și orarul de lecții și se îndeplinește fiecare sarcină cu responsabilitate”, explică profesoara.
În școlile private deja există, dar se încearcă treptat introducerea și în școlile de stat, a unui număr mai mare de ieșiri la teatru și operă, la muzeu, excursii în diferite zone istorice din oraș sau din țară, ore de voluntariat și recent, formare financiară și dezvoltare psihologică.
O regulă generală ce am văzut că este prezentă în școlile din Elveția este mediul sigur și sănătos. Se pune extrem de mult accent pe securitatea copiilor și creșterea lor într-un mediu sănătos. Mulți părinți își trimit copiii la studii în Elveția pentru calitatea educațională excepțională, mediul sigur și pentru că este văzută ca o ușă spre marile universități ale lumii.
Stat și privat în străinătate
Nivelul în școlile private este mai ridicat ca în școlile de stat în ceea ce implică pregătirea profesorilor și dezvoltarea profesională continuă, cât și diversitatea acestora. Se caută mereu profesori internaționali. Costurile țin și ele pasul cu dezvoltarea.
Din punct de vedere tehnologic, școlile private sunt mult mai bine adaptate, fiecare salon este echipat cu calculator, proiector, sistem audio și internet, iar fiecare profesor are laptopul și telefonul personal oferit de școală. „Ca materiale didactice, pe când școlile de stat sunt echipate cu materialul standard, școlile private aduc mereu materiale noi și actualizate, fiecare manual se actualizează o dată la doi-trei ani”, adaugă profesoara.
Școlile de stat sunt încă foarte tradiționale, modelul standard, echipat cu minimul necesar, fără lucrări de renovare constant, pe când cele private trebuie să atragă clienți noi și oferă clase cât mai colorate, cu toate materialele, zona de recreere foarte mare, spații verzi, teren de fotbal, teren de baschet, teren de atletism, bibliotecă foarte bine echipată și mereu actualizată, săli de gimnastică, laboratoare de biologie, muzică, tehnologie, o sală pentru profesori comodă și echipată complet.
După ce a încheiat contractul în Elveția, Evelina Bejan s-a întors în țară. Au trecut deja patru luni de atunci. A dorit o scurtă pauză, dar cum nu se vede încă profesor permanent în România, sigur va mai proba sistemele de educație ale altor țări. Acum predă la un centru de limbi străine în Iași și pregătește elevi pentru examenele Cambridge. „Doresc să fac în următorii doi ani cursul CELTA (Certificate in Teaching English to Speakers of Other Languages) pentru predare internațională fără limite, încă un Master în Psihopedagogie și certificare ca English Trainer.” Călătoria abia a început.
