Tatiana Cauni (45 de ani), profesoară de Limba și Literatura Română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, este la catedră de 20 de ani, mai mult decât vârsta elevilor ei de azi.
S-a născut în județul Dolj, tatăl ei fiind ucrainean și mama din zona Maramureșului, iar când avea patru ani s-a mutat cu familia la Baia Mare. Încă de când era de-o șchioapă și-a dorit să fie profesor.
Și-a pus în valoare creativitatea în fața blocului, unde a organizat o școală și îi punea pe copiii din vecini să învețe poezii pe de rost. Cine nu se conforma, era „reclamat” la părinți. În liceu, și-a descoperit foarte multe pasiuni: filologia, psihologia și teatrul. Niciuna nu s-a dovedit însă mai puternică ca înclinația spre educație, despre care crede că le îmbină pe toate.
„Să ai și un pic de psihologie a copilului, să fii un pic actor în fața lui, să te joci și să lucrezi cu ei, dar și să-i modelezi. Până la urmă, ca să fii profesor înseamnă aproape tot”, spune profesoara care a fost desemnată și profesor Merito în 2019.
După absolvirea liceului, a avut ceea ce numește o revoltă a adolescenței și a făcut doi ani de postliceală pedagogică la Craiova. A făcut practică ca educatoare în leagăne de copii și la o grădiniță, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Filologie de la Baia Mare. Are și un masterat în drepturile omului. Folosește metode nonformale de predare la clasă pentru a face cursurile atractive pentru elevi și a le stimula creativitatea, dar și ca să găsească soluții la problemele cu care se confruntă.
Cum să înveți proză scurtă prin jocul „Nu te supăra frate”
Dacă te uiți la notele pe care le dă, ai spune despre Tatiana Cauni că este un profesor sever. Pe măsură ce relația profesor-elev se sudează, copiii înțeleg că notele sunt importante, dar nu sunt totul în viață.
Ulterior, realizează că și-au format greșit percepția despre profesoara lor. „Se spune că dau teme multe. Nu știu dacă aceste teme sunt creative sau ieșite din tipar, dar este clar că ei nu sunt obișnuiți să li se ceară așa ceva. Când îi provoci, se mișcă destul de greu. Le place comoditatea și când îi scoți din zona lor de confort, nu le place. Vor ceva sigur și care să se termine repede”, spune Tatiana Cauni.
Cu timpul se obișnuiesc cu ritmul și temele propuse, iar apoi chiar duc lipsa acestor provocări. Când dascălul intră în clasă, știu după privirea pe care o are că i-a venit o nouă idee și abia așteaptă să audă despre ce este vorba. De pildă, le-a dat temă de casă, la capitolul „proză scurtă”, să creeze pentru fiecare operă pe care o aveau de învățat câte un joc „Nu te supăra frate”, cu jetoane și provocări. A fost o nebunie totală la ore, iar la final s-a jucat toată școala. Copiii au învățat atunci prin joacă „Moara cu noroc” și „Povestea lui Harap-Alb”.
Învățarea altfel: poveștile librarilor ca lecții de viață
Când unul dintre subiectele de la Bac a fost despre librari, și-a trimis elevii să le ia interviuri librarilor din Baia Mare și să le afle poveștile. „Adolescenții din ziua de astăzi cred că o librărie înseamnă un loc de unde cumperi creioane sau de unde cumpără rechizite tata și mama la începutul anului școlar. Nu prea știau ce înseamnă, de fapt, o librărie. I-am trimis să afle de ce se numesc librăriile așa și cum se aranjează cărțile. Ei nu știau, de pildă, că pot lua cărți de la librării, ci doar de la biblioteci”, a fost constatarea surprinzătoare a profesoarei.
Îmbină armonios utilul cu plăcutul, materia de la școală cu mediul din care provin, pentru că mulți copii fac naveta și pleacă acasă imediat după ore. Proiectează la clasă și clipuri de la conferințele TED (Tehnology, Entertainment şi Design) despre bullying sau alte subiecte de interes pentru adolescenți.
„Sunt cazuri concrete și reale de viață. Acești copii se regăsesc în multe situații de acest gen, pe care nu știu să le gestioneze așa cum trebuie sau nu știu să ceară sfatul cuiva. A fost un subiect care le-a captat atenția”, explică Tatiana Cauni. Este foarte apropiată de elevii ei și caută să îi ajute de fiecare dată când aceștia îi cer ajutorul. A rămas prietenă bună cu copiii din generațiile anterioare, iar pentru mulți dintre ei a fost nașă la nuntă sau la botez.
Elevii se înscriu la liceu ca să joace în trupa de teatru
Profesoara este cunoscută în liceu pentru orele de română, dar și pentru sumedenia de activități în care îi implică pe adolescenți, pornind de la concursuri și un club de lectură și până la excursii în țară și în afară, dar și participări la proiecte care sprijnă copiii din județ, ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate.
Proiectul său de suflet este însă trupa de teatru „Masca”. Nu vin aici doar copii talentați la teatru, dar și adolescenți cărora le place să danseze și elevi pasionați de organizarea de evenimente.
Inevitabil se crează o relație pentru că petreci mult timp cu ei. Copiii aceștia cresc cumva pe lângă mine, cunosc familiile din care provin, avem spectacole împreună. Îmi place să creez relații cu ei care să rămână în timp.
În 20 de ani, peste 500 de copii au jucat în trupa de teatru a școlii. Metoda s-a dovedit foarte bună în a-i ține pe copii aproape și a face lucruri împreună și pentru ei, dar și pentru a le dezvolta valorile, creativitatea și imaginația. Trupa este foarte cunoscută în județ, iar mulți elevi dau admiterea la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” pentru că vor să facă parte din ea.
Repetițiile se țin de câteva ori pe săptămână, după ore, iar spectacolele sunt organizate la Teatrul de Păpuși sau la Teatrul Municipal. Ce îi atrage pe copii este că fiecare își găsește locul. Cei care nu joacă pe scenă, se ocupă de lumini, muzică și decor, în timp ce alții dansează și cântă. Învață astfel să comunice, să citească, să vorbească literar și să aibă încredere în ei.
Spectacole pentru elevii săraci și centre de plasament
Trupa de teatru i-a ajutat pe mulți dintre foștii săi elevi să își descopere pasiunile. Unul din ei a dat la Teatru, după ce inițial voia să urmeze Politehnica, iar alți patru tineri s-au înscris la o facultate de design tehnic în Danemarca și o ajută cu festivalul de teatru, dar și cu donații.
În timp, trupa de teatru „Masca” a devenit a doua casă pentru elevi datorită profesoarei lor de română, care le-a adus inclusiv coregrafi pentru numerele de dans și scenografi.
Încerc să aduc tot ce este mai bun pentru copii. Noi ne facem singuri costumele și decorurile. Suntem o mare familie. Ne ținem împreună zilele de naștere, ne mai și certăm, ne împăcăm, iar la final rămânem cu atmosfera și amintirile.
Elevii săi vând bilete la spectacolele pe care le susțin, iar participările la concursurile naționale de teatru și festivalurile regionale a devenit ceva obișnuit.
Tatiana Cauni organizează și un festival de teatru pentru școlile gimnaziale din județ, care a ajuns deja la ediția a opta. Prin trupa de teatru, profesoara le dezvoltă și simțul caritabil.
Elevii au organizat mai multe spectacole pentru victimele incendiului din Colectiv, dar și pentru elevii ai căror familii au dificultăți financiare și pentru casele de copii din Baia Mare. Când au vrut să plece într-o excursie de 1 decembrie, dascălul i-a încurajat să pună în scenă un spectacol pentru a strânge bani. Așa au vizitat Sibiul și Alba-Iulia, iar ulterior lagărul de concentrare de la Auschwitz (Polonia) și Praga (Cehia). Visul său de-a avea un opțional de teatru la clasă va deveni realitate în toamnă, când va preda o oră de joc și improvizație teatrală.
