„Cutiuțele astea în care sunt puși copiii încă de foarte mici pot să devină opresante pentru unii dintre ei”, a spus Irina Ilisei, expertă în egalitate de gen, la podcastul REZOLVAT, unde am vorbit despre cum poate acest concept să-și facă loc în lecțiile de la școală.
Nu e imposibil - de-asta a și construit, alături de mai multe specialiste, un ghid pentru profesori. Dar devine dificil când vezi că te lovești de stereotipuri și justificări ale abuzului la tot pasul: în proverbele care poziționează femeia ca fiind inferioară bărbatului, la afirmații făcute de profesori înșiși, în cerințele la problemele de matematică din manual, despre cum băieții se joacă cu mașinile și fetițele adună flori. În scena din romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu, în care Ana plânge și spune „Ionică, ce vrei să faci? Nu… Nu…”, în vreme ce Ion îi cere să tacă.
Irina Ilisei a explicat la REZOLVAT care sunt problemele la care nu ne uităm cu suficientă atenție, dar care contribuie la lipsa echității de gen, și care sunt soluțiile pe care le vede ea:
PROBLEMELE STEREOTIPICE DIN CERINȚELE MANUALELOR
E un material bun pe care l-am folosit, „Alice în țara manualelor”, s-a uitat unde programele școlare ar fi potrivit de inclus și o dimensiune de gen, fără să venim adăugăm în programa școlară. Și sunt lucruri simple, de la faptul că dacă dăm probleme la matematică la clasa I cu băiețeii se joacă cu mașinuțele și fetițele primesc floricele, nu e nicio problemă dacă avem un enunț-două-cinci de tipul acesta. Dar dacă toate sunt în acest mod extrem de stereotipic, atunci o să inducă ideea că este în neregulă să fii fetiță și să te intereseze să te joci cu mașinuțele sau este în neregulă să fii băiețel și să-ți placă să culegi flori. Și nu doar că percep (copiii, n.r.) că este ceva în neregulă pentru tine, dar și alți copii s-ar putea să te stigmatizeze dacă nu ai acest tip de interese tipice.
Foarte mulți elevi cu care am lucrat ne-au povestit că atunci când studiază aceste opere de bază, vorbim despre romanul „Ion”, niciodată nu este adresat că s-a întâmplat acolo un viol și că asta nu e ok.
Povestim, analizăm din punct de vedere stilistic, facem foarte multe analize complexe la limba și literatura română, dar nu vorbim despre faptul că nu ne dorim să reproducem o serie din întâmplările din „Ion” în societatea pe care vrem să o avem. Și acestea sunt doar câteva exemple.
Faptul că nu vorbim deloc despre cum a fost istoria societății, în general… Vorbim mai degrabă despre domnitori și bătălii, dar nu vorbim despre cum a fost istoria femeilor în toată perioada respectivă și nu vorbim nici cum a fost istoria bărbaților care nu erau nobili și domnitori.
Fragment din romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu
SUNT BĂIEȚII MAI BUNI DECÂT FETELE LA MATE?
- Raportul AVE privind literația numerică arată că băieții sunt mai buni decât fetele la majoritatea domeniilor numerice - diferențele nu sunt foarte mari, dar există. Raportul PISA are rezultate similare.
Până acum nu a dovedit nimeni științific că există o cutiuță diferită în capul băiețeilor sau fetițelor care îi fac să fie mai buni la matematică sau la limba română. Vedem că se schimbă foarte mult percepțiile pe care noi le considerăm foarte înrădăcinate. Dacă în Renaștere și mai târziu se considera că literatura și artele sunt ceva în care doar bărbații pot performa, acum literatura și artele sunt considerate mai degrabă interese feminine.
Sunt multe studii care arată faptul că multe prejudecăți sunt internalizate.
Dacă trăiești într-o societate în care ți se spune că nu poți să faci performanță în anumite domenii sau nu este de interesul tău sau nu ar trebui să te preocupe atât de mult și că, de exemplu, ca fată ar trebui mai degrabă să fii responsabilă de curățenia casei și îngrijirea fraților mai mici și mai puțin de temele la matematică, normal că sunt internalizate astfel de prejudecăți.
Apoi, dacă cadrele didactice cred poate mai mult că băieții pot să facă performanță sau pot să aibă note mai bune în domeniile acestea, iarăși poate să aibă efecte și asupra nivelurilor diferite și asupra capacităților la matematică.
DEZINFORMAREA DE GEN
Dezinformarea de gen o numesc așa, informal, un balaur cu multe capete, care își ia rădăcinile din aceste stereotipuri de gen patriarhale. Una din formele pe care acest balaur le ia este, de exemplu, să vorbim la modul negativ, sexualizant, misogin față de femeile politiciene, femeile jurnaliste, femeile care sunt mai prezente în spațiul public. Lucruri care iarăși li s-au întâmplat multor jurnaliste, să fie sexualizate, să apară în mass-media nuduri fake făcute pe AI, tocmai pentru a fi stigmatizate și a fi descurajate să fie prezente în spațiul public.
Poate să afecteze și bărbații: un politician nu este suficient de bărbat și atunci nu o să poată să ia decizii politice bune. Și nu-i criticăm deciziile politice per se, ci doar că nu pare suficient de masculin, să zicem, și asta e o formă a dezinformării de gen. O altă formă pe care o ia dezinformarea de gen este inclusiv descurajarea populației feminine în general să fie implicată civic, să-și spună părerea, să participe la vot sau să aibă la nivel comunitar o implicare civică.
CUM SE POT IMPLICA PĂRINȚII
Să petreacă cât mai mult timp cu copiii lor, să urmărească interesele pe care le au copiii și nu neapărat cum își proiectează ca acest copil să fie atunci când el apare pe lume.
Auzim destul de des chiar dinainte să se nască că dacă o să fie băiat, o să mergi cu el la fotbal, o să reparați mobilă și mașini și așa mai departe. O să fie fată, o să facă balet și o să ajute la bucătărie și o să aibă grijă de familie, la bătrânețe, și asta duce la foarte multă presiune și asupra fetelor, și asupra băieților.
Cutiuțele astea în care sunt puși copiii încă de foarte mici pot să devină opresante pentru unii dintre ei. Și e foarte important să stai de vorbă cu copilul și să vezi care îi sunt interesele.
E foarte important să construim un cadru de încredere în care copilul și tânărul să poată vorbi despre situații de abuz, de exemplu, e important să afle lucrurile de bază despre ce este în regulă sau nu este în regulă să i se întâmple.
Este această discuție că nu putem să facem educație sexuală la vârste foarte mici. Se poate face și sunt recomandări internaționale și ghidul Organizației Mondiale a Sănătății și alte ghiduri. Bineînțeles, adecvat vârstei.
Nu o să faci educație sexuală cu un copil de 5 ani, nu în același mod în care faci cu un adolescent de 16 ani. Dar poate este important ca la 5 ani să-și cunoască părțile corpului pe numele lor biologic și este important să știe ce părți nu ar trebui să fie atinse de către alte persoane. Este important să ceară consimțământul atunci când se joacă sau când interacționează cu alți copii.
Recomand iarăși cu mare drag și ghidul pe care îl avem pentru că poate să pună în perspectivă și să dea o serie de informații de bază și pentru părinți. Este gândit pentru cadre didactice și persoane care lucrează cu tineri în mod special, dar clar este adecvat și pentru părinți.
E foarte utilă și autoreflecția sau felul în care poate fi pusă în balanță nevoia de siguranță a copilului și impunerea unei serii de limitări - corect să fie puse în funcție de vârstă - cu ideea de a crea o relație de încredere astfel încât acei copii și tineri pot să vină la tine dacă întâmpină o problemă.
SOLUȚII: CUM ADUCEM CONCEPTUL EGALITĂȚII DE GEN LA ȘCOALĂ
Una dintre soluții este aceea de a ne uita la formarea cadrelor didactice până ca acestea să ajungă să predea. Și e foarte important să ai cel puțin o materie din formarea cadrelor didactice. Valabil și pentru alți profesioniști, că vorbim de asistent social, că vorbim de polițiști, că vorbim de cadre medicale, să aibă o componentă de egalitate de gen.
Să ne uităm transversal și la restul materiilor predate în partea aceasta de formare.
La momentul la care noi am făcut manualul și mă tem că nu s-au schimbat multe lucruri de atunci, dintre casele corpului didactic pe care le-am întrebat, doar două au spus că au avut inițiative în care au vorbit în mod punctual și despre egalitatea de gen sau cum e numită, pentru că ne temem în România de cuvântul „gen” și o numim egalitate de șanse.
Asta creează confuzii, că egalitate de șanse înseamnă și egalitate dintre tineri romi și neromi sau egalitate între urban și rural. E perfect în regulă să vorbească și despre asta, dar e important să vorbească și despre perspectiva de gen. Deci ar fi importante și cursuri în formarea inițială și cursuri în formarea continuă și să ne uităm și în programă și să avem o abordare transversală în materiile acestea.
Și clar, nu introducem neapărat un capitol de egalitate de gen la matematică, dar poate e important să ne uităm cum sunt enunțurile de la matematică formulate, astfel încât să fie mai sensibile la gen.
Este nevoie și de proceduri mai bune și ghiduri mai bune care să vină și direct de la minister. Ghiduri ca acesta pe care l-am creat ne-am dori să fie susținute, promovate și materiale similare să fie create de minister, nu doar o serie de inițiative create de ONG-uri cu resurse extrem de reduse.
E important să avem o înțelegere a egalității de gen și poate primii care ar trebui să facă formare în domeniul acesta ar fi persoanele care sunt în poziții de decizie la nivelul ministerelor, la instituții educaționale cu rol de decizie.
Sunt o serie de inițiative care sunt punctuale, dar ar trebui continuate. De exemplu, avem deja de mai mulți ani responsabili pe egalitate de șanse la nivelul școlilor, care sunt numiți an de an, doar că de cele mai multe ori, este o numire pur formală, nu e deloc monitorizată activitatea. Cadrele didactice au această responsabilitate extra pe lângă munca lor și în cel mai bun caz, doar bifează o activitate și nu este o activitate continuă. Ar fi important să existe o persoană resursă la nivelul școlii care să se ocupe de tematica asta și să primească un ghid și formare cum să promoveze egalitatea de gen, cum să prevină violența de gen la nivelul școlilor.
Și poate să nu ne mai fie teamă să vorbim despre egalitate sau echitate de gen. Și lucruri care sunt perfect normale, naturale, care fac parte din viața de zi cu zi, dar le tabuizăm sau chiar reîntărim stereotipurile din zona asta, cum este faptul că în continuare băieții sunt scoși din clasă atunci când învățăm despre corpul femeilor.
Echipa de proiect:
Coordonator de temă: Cristina Radu
Jurnaliști: Cristina Radu, Andreea Archip, Raluca Cristea
Ilustrații: Simina Popescu
Imagine: Sorin Grigoreanu
Montaj: Bogdan Pîrlea
