Poți învăța o limbă străină la orice vârstă și mai mult decât atât, multilingvismul întârzie bolile bătrâneții. Viorica Marian, psiholingvistă și profesoară la Northwestern University, SUA, a cercetat modul în care limba ne modelează realitatea. De Ziua Limbii Române, vorbim despre limbă, politizarea ei, AI, de ce n-ar mai trebui să ne complexăm dacă avem un accent și dacă „dor” este cu adevărat intraductibil.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?
Cei 80 de copii din clasele V-VIII din satul Tufanu, județul Argeș, trebuie să meargă 6 km prin pădure ca să ajungă la școală. Cea mai mare problemă nu este că ajung murdari și obosiți la ore, ci că se pot întâlni cu ursul. Am traversat pădurea împreună cu ei pentru a înțelege „drumul lor“ către accesul la educație. Din cei 17 elevi în clasa a VIII-a din Tufanu, niciunul n-a dat Evaluarea Națională din cauza absențelor. Ei sunt printre cei peste 16 mii de tineri, majoritatea minori, care astăzi nu așteaptă rezultatele de la examen, pentru că au deja copii sau muncesc la negru.