Într-o sală de clasă dintr-un oraș mic, Nicoleta își începe fiecare zi alături de fiica ei, Teodora, o fetiță de 11 ani cu autism. În prima bancă de la geam se scrie, zi după zi, o lecție despre ce înseamnă cu adevărat incluziunea.
O profesoară de engleză din Timișoara le dă ocazia elevilor să pună și să-și pună întrebări despre ce se întâmplă în țară acum. Sunt prea mici să voteze, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să dezbată și să-și verifice credințele.
Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
