
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Eseu. Școala românească ne stinge scânteile și ne taie aripile. Ne agită în sus și-n jos până devenim amețiți, ne pune unii împotriva celorlalți într-o competiție absurdă și ne face să ne desconsiderăm atunci când greșim.
Bucureștiul a recăpătat repede aerul de dinainte de pandemie o dată cu începerea școlii: trafic, autobuze pline, oameni pe străzi. „Începem să intrăm în normalitate, eu cred că asta e cel mai important”, spune aproape euforic o mamă care și-a lăsat copilul în fața Școlii 179 din București. Este una din unitățile de învățământ care au organizat două schimburi pentru elevii din învățământul primar și cei de a opta. Și când și-au lăsat copiii la școală, s-au adunat ciorchine la poartă, până i-a alungat paznicul. Deschiderea școlii i-a făcut să uite de pandemie.
Pentru a aduce o schimbare în viața persoanelor cu deficiențe de vedere, un profesor clujean a creat alfabetul tactil al culorilor. Astfel, prin reprezentări grafice, nevăzătorii pot să le identifice și să le diferențieze. Lui Tudor Scripor i-a venit ideea de la un student nevăzător, din perioada în care ținea ateliere de pictură în SUA. „Nu am reușit să îl fac să înțeleagă conceptele de culoare, el nemaivăzând culorile niciodată”, a explicat pentru Școala 9. Și de aici a pornit totul.