Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.
O carte care-i învață pe copii „cum să supraviețuiască la școală” a fost retrasă de pe piață după numai un an de la apariția ei în România, după ce zeci de părinți au criticat conținutul acesteia. Deși reprezentanții editurii au explicat că volumul „s-a bucurat de succes la nivel internațional” și este un pamflet, un psiholog și un sociolog spun că cei mici „nu fac diferența între ironie și concretul cuvintelor”.
Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”
Scriere creativă, lectură, robotică, istorie vie, media, teatru, cultură cinematografică, procesare video, fotografie, interpretare muzicală, dezbateri. Fac toate parte din oferta de activități extra pe care multe școli le organizează, în completarea unui orar adesea rigid. Doar că mulți elevi nu mai au timp. Despre programul draconic al elevilor vorbesc profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș în editorialul Școala 9 și despre profesorii providențiali care au ieșit din programă și le-au pus în față dezbateri esențiale „despre filme, despre cărți, despre războaie și inegalități sociale sau despre libertate. A spiritului, dar și a persoanelor.”
