
Doamna Dudu n-are dude, dar face ilustrații și colaje și giumbușlucuri vizuale.

Un sistem de catalog electronic schimbă modul în care elevii, profesorii și părinții comunică. Suntem însă pregătiți să renunțăm la catalogul de hârtie?
Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
Spectacolul de teatru „ACROBAȚII – 7 zile din viața unor profesori de țară”, despre viața a cinci cadre didactice de la o școală gimnazială din mediul rural, a avut premiera în septembrie, la Teatrul Evreiesc de Stat din București. Într-un interviu pentru Școala 9, regizorul David Schwartz explică de ce a ales să aducă pe scenă perspectiva profesorilor, care adesea pierde teren în favoarea punctului de vedere al elevilor și părinților. Spectacolul poate fi văzut și pe data de 22, respectiv 23 septembrie, la Centrul Replika.