Doamna Dudu n-are dude, dar face ilustrații și colaje și giumbușlucuri vizuale.
Accesul la educație în vremea COVID-19 este principala preocupare a țărilor lumii. De exemplu, în Nigeria, unde mai multe familii au telefoane decât televizoare și radio, ministerul s-a ocupat să dezvolte lecții pentru mobil pe care să le acceseze oricând. Preocupați de examenele de anul viitor, elevii din Marea Britanie au promisiunea că evaluatorii vor fi indulgenți. În acest timp, Arabia Saudită se lucrează să introducă examene de final de liceu online. În Spania continuă disputa cu privire la școlile care au în continuare clase separate pentru fete și băieți.
Bullyingul este întâlnit în toate straturile societății și în toate domeniile. Eu îl văd la ordinea zilei la catedră. Am avut și am colegi care consideră drept normale comportamente de-a dreptul abuzive. Le-am împărțit după modelul agresor - victimă, în cinci categorii. Mă aștept să-mi reproșeze colegii: dar, elevii, ei sunt sfinți? Nici poveste, dar ar trebui să începem discuția de la adulții care le furnizează acestora modele. Așadar, despre non-modele vorbesc azi.
Am fost în școala din Călărași unde deja s-au pilotat planuri-cadru diferite în ultimii patru ani. Cum au făcut asta și cu ce rezultate? Întrebări pe care și le pun azi profesorii multor licee, aflați în situația de a alege ce tip de planuri-cadru implementează, căci Ministerul Educației le oferă două variante. O opțiune „conservatoare”, în care „niciunei discipline nu i s-au tăiat orele” și una „curajoasă”, în care școlile au libertate să își facă orarul după capul lor și să pună în el și activități care până acum intrau la „extracurricular”.
