
Doamna Dudu n-are dude, dar face ilustrații și colaje și giumbușlucuri vizuale.

Zeci de profesori ne-au spus care sunt activitățile lor în presupusa fără de sfârșit vacanță de vară pentru care îi invidiază lumea. După ce scad activitățile din școală, examenele naționale la care sunt corectori sau supraveghetori sau cele de titularizare și definitivat, le rămân în medie cam două săptămâni pentru ei. În timpul ăsta merg la mare și la munte, unii și în străinătate. Unii pur și simplu se relaxează, citesc sau „nu fac nimic”. Btw, ne-au dat și o listă faină de lecturi de vacanță!
„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!