
Este ilustrator și autor de bandă desenată. A publicat două romane grafice: „The year of the pioneer" și „Home Alone” și lucrează la un comicstrip foileton - „Therapy Cat".
Publică (aproape) un desen pe zi pe instagram/persoana_fizica.

„Ascultă-mă și când îți cer ajutorul, nu doar din lecția de zi”, era scris pe o pancartă ținută de o adolescentă la un protest desfășurat în fața Inspectoratului Şcolar din București. Curajul acestor tineri m-a făcut să mă gândesc la cât de obișnuită cu abuzurile era generația mea. Dar lucrurile se schimbă.
Studenții de la Științele Educației au început deja să învețe cum să susțină o lecție online. Iar lecție online nu înseamnă „să vorbesc eu de nebun, ca profesor, o oră întreagă, în fața clasei. Fac mai puțin ca profesor și dirijez mai mult învățarea lor”. Asta este opinia profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Specialistul vorbește pentru Școala 9 despre nevoia ca profesorii să își crească abilitățile de a se adapta la neprevăzut. E o întoarcere la alfabetul emoțiilor. Cam așa cum sunt învățați și copiii de către părinți ce să facă în situații noi.
Iulia Hoelzli, profesoară la un liceu din Satu Mare, ajunsese abia de câteva ore, împreună cu alte două colege în Adana, oraș din sudul Turciei, când a început cutremurul cu magnitudinea de 7,8 grade. Profesoara, care a copilărit în zona seismică Vrancea, a făcut în Turcia ceea ce-a învățat de când era mică: s-a așezat sub tocul unei uși. Mulți oameni, însă, au coborât repede scările.