
Este ilustrator și autor de bandă desenată. A publicat două romane grafice: „The year of the pioneer" și „Home Alone” și lucrează la un comicstrip foileton - „Therapy Cat".
Publică (aproape) un desen pe zi pe instagram/persoana_fizica.

Săptămâna absolvirilor de liceu a trecut cu fast și diplome, uneori cu limuzine, alteori cu melancolie.
Cum îți înveți copiii să iubească și să practice sportul? E greu? E scump? Merită? Încercăm să aflăm mai multe răspunsuri, de-a lungul unei serii dedicate sportului ca parte din modul de viață.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.