
Mamă de fată și mamă de băiat, mindful storyteller, consilier în parenting conștient, yoga teacher, scriu din 2016 pe descultipriniarba.ro.

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Adolescenții citesc literatură română de nevoie. Dacă nu li s-ar preda doar Eminescu și Rebreanu, poate că ar ajunge să-i iubească pe Cărtărescu sau Braniște.
Fizicianul Cristian Presură spune, într-un interviu pentru Școala 9, că tinerii români pierduți pe care i-a întâlnit în Olanda, veniți să facă munci precare, sunt rezultatul slabei educații primite de la școală și din familie. Totodată, acesta povestește cum propriii copii l-au criticat pentru că, deși le-a vorbit despre știință, filosofie și istorie, nu i-a învățat ceva important pentru viața cotidiană, un subiect abordat adesea în familiile olandeze: cum să facă bani.