Trandafir din clasa întâi și-a învățat mama să scrie. Învățătoarea sa îl primește în fiecare zi la ea acasă să-și facă temele și să mănânce

O grijă mai mare decât școala online este acum pentru familia lui Trandafir să aibă un acoperiș deasupra capului pe timpul iernii. Proprietarul i-a somat să plece, iar serviciile sociale din Câmpulung Moldovenesc caută o locuință socială pentru ei.

„Doamna învățătoare, am fost la primărie să semnez niște acte și n-a mai trebuit să mă semnez cu degetul pentru că Trandafir m-a învățat să scriu”. Asta i-a spus Nicoletei Bogoș mama lui Trandafir.

Era o zi caldă de vară și pentru că nu-și mai văzuse elevii de luni bune decât online, a decis să le facă tuturor o vizită de sfârșit de an școlar. „Le-am pregătit premii tuturor celor 31 de copii, medalii, diplome cu simbolul clasei lor, că ei sunt clasa Licuricilor. Într-o singură zi, am reușit să-i vizitez pe fiecare dintre ei, 31 de vizite”, povestește Nicoleta, care pe lângă munca la catedră, coordonează și activitatea Asociației Licuricii Fericiți. 

La Trandafir a făcut ultima vizită, fiindcă le-a dus mici cadouri și fraților lui și voia să zăbovească mai mult. „Toți din familia lui îmi spun «doamna»”.

„Vreau să le ofer copiilor mei o altă viață”

Atunci mama lui Trandafir a răsplătit-o cu această mărturisire. Sinceritatea  e moneda cea mai prețioasă a lumii, niciodată devalorizată. „Un copil de clasa pregătitoare a învățat-o pe mama lui să-și scrie numele și prenumele de tipar. Ei, la finalul clasei pregătitoare, deja știau să citească și să scrie de tipar. Marea mea victorie a fost că acest copil și-a învățat mama să scrie, să se poată semna”, povestește Nicoleta. Ăsta a fost premiul ei pentru anul trecut și l-a purtat cu drag în inimă toată vara.

Ambii părinți ai lui Trandafir sunt neștiutori de carte. „Tatăl mi-a spus într-o zi: «doamnă, eu știu de unde vin, dar vreau să le ofer copiilor mei, cât se poate, o altă viață». 

Această propoziție „Vreau să le ofer copiilor mei o altă viață” a traversat generații de români și continuă să o facă. 

„Erau zile în care nu aveau pur și simplu ce să mănânce”

„Ambii părinți au un respect deosebit față de școală. Copiii nu au lipsit niciodată de la școală”, spune Nicoleta povestea familiei la telefon, între orele online și un consiliu profesoral.

Părinții l-au adus pe Trandafir la școală chiar în prima zi, când Nicoleta avea colectivul format. Unde au loc 30, mai încape unul, și-a spus. Înainte să-l cunoască pe copilul timid, cu nume de floare, învățătoarea îi întâlnise pe frații lui mai mari, pe stradă, cerșind. „Erau zile în care nu aveau pur și simplu ce să mănânce.”

Un telefon la cinci frați

În Câmpulung Moldovenesc, s-a trecut la învățământul online de pe 20 octombrie, din cauză numărului mare de îmbolnăviri cu Covid-19. 

În familia lui Trandafir exista un singur telefon, pe care ar fi trebuit să îl folosească toți cei cinci elevi din familie: unul în clasa pregătitoare, Trandafir în clasa întâi, altul în clasa a treia, o fetiță în clasa a cincea și alta într-a opta. Familia mai are și o fată de 11 ani cu o malformație gravă la coloana vertebrală care nu-i permite deplasarea, un copil de doi ani și o fată de 18 ani care lucrează.

O familie de zece oameni care se descurcă cu două salarii, al tatălui care este angajat la firma de salubritate a orașului și al fetei de 18 ani. „Și-a găsit greu de muncă fiindcă foarte puțini angajează un rom, asta e realitatea”, spune învățătoarea.

Prin Nicoleta, le-a fost donat recent un calculator nou-nouț, dar au decis să nu-l instaleze, fiindcă nu știu cât vor mai sta în casa respectivă. „Din păcate, proprietarul casei unde stau cu chirie i-a somat să părăsească casa în maximum o lună”. Serviciile sociale le-au promis o locuință socială. Familia mai are de plătit și din urmă chirie. „Au ales să plătească din acești bani înmormântarea bunicului. Și au rămas în urmă cu celelalte cheltuieli”, mai spune Nicoleta.

Când atâtea necazuri umbresc viața unei familii, n-ar fi de neînțeles ca educația să fie cea dintâi sacrificată. Doar că Nicoleta Bogoș nu a lăsat asta să se întâmple. „M-am asigurat că ceilalți frățiori pot lua legătura cu învățătorii și cu profesorii lor și pe Trandafir am hotărât să îl iau acasă. Dacă încep orele de la patru după-amiaza, dimineața, două ore, de la 11 la 13, vine la mine. Facem lecțiile față în față, la prânz luăm masa împreună și facem planuri pentru a doua zi și mai primește câte un premiu și pentru el și pentru frații lui. Ca să prindă curaj”.

„Dacă trebuie să merg la școala online, eu nu vă mai văd pe dumneavoastră...”

Între timp, învățătoarea a reușit să strângă prin asociația sa bani să îi cumpere un smartphone, dar băiatul nu a fost prea fericit de cadou.

I-am zis: «alt copil în locul tău s-ar bucura». «Da, doamna învățătoare, dar dacă trebuie să merg la școala online, eu nu vă mai văd pe dumneavoastră...» Și am convenit să continuăm împreună, pentru că în niciun caz nu va avea sprijinul pe care-l au ceilalți copii acasă.

Pe lângă lecțiile pe care le face la „doamna”, Trandafir intră acum și la orele online. Colegilor le era dor de el și tot prin învățătoare i-au trimis câte un dar. „Chiar astăzi o colegă i-a cumpărat o carte care se numește «Curajul».”

Și Trandafir prinde curaj cu fiecare zi. Și cel mai important, are curajul să viseze: vrea să fie polițist. „Dar să fiu unul bun!”, i-a spus serios într-o zi Nicoletei. „El este elevul cel mai bun la învățătură din familie”, se mândrește învățătoarea.

Școala online și scrisul de mână

De fapt, dacă se pornește să vorbească despre școală, copii și părinți deopotrivă, e greu de oprit. „La început a fost foarte greu, plângeau, mă întrebau dacă îi mai iubesc, dacă au greșit cu ceva de s-a închis școala. Am convenit împreună că va fi bine și-o să facem treabă bună”, spune învățătoarea.

Cu ajutorul unei tablete grafice, copiii au putut vedea cum face ea literele de mână. A pus pe Facebook poze cu scrisul de mână al elevilor ei. Bucle perfecte, prinse unele de altele în armonie, literele care legate formează cuvinte și se umplu de sens. Puterea lui împreună. Ca într-o comunitate. La fel cum încercat Nicoleta să creeze în clasa ei.

De exemplu, asociația de părinți îl ajută pe Trandafir cu rechizitele, cu uniforma școlară sau activitățile extra, cum sunt spectacolele și excursiile la care mergeau înainte de pandemie.

„Pentru mine, educația înseamnă mai mult decât a învăța copiii să scrie și să citească. Încerc să îi educ pentru viață, să capete niște abilități de viață sănătoase, să fie înțelegători, să distingă binele de rău, să-și asume responsabilitățile, să ajute dacă pot, dacă nu pot să ajute fizic, să ajute cu o vorbă bună, să fie empatici”.