Regula este cât se poate de simplă. Și nu se discută. Se execută de-a dreptul. Așa cum ne spălăm pe dinți și ne pregătim micul dejun, așa cum ne spălăm mâinile când le întoarcem murdare de-afară – la fel avem de citit în fiecare zi. Cine are sub 10 ani – o jumătate de oră. Cine are peste 10 ani – o oră. Nu e imposibil. Nu poate fi mai complicat decât o tură pe Fortnite, Minecraft sau Geometry Dash...
Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”
E aici ceva ce nu se leagă, nu?
Deficitul de natură este un concept introdus de autorul Richard Louv în 2005, în cadrul unei cărți revoluționare numite „Last Child in the Woods: Saving Our Children from Nature-Deficit Disorder.” Termenul se referă la alienarea și îndepărtarea oamenilor de natură, în special a copiilor.