Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
În ianuarie, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, la cererea Prefecturii, le-a solicitat școlilor să interzică întâlnirile cu elevii organizate de Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”. Motivul: aceste ONG-uri sunt „cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”. Am vorbit cu toți cei implicați și cu istorici ca să înțelegem care sunt pericolele atunci când astfel de entități ajung în fața elevilor. Am dat peste o lecție de istorie prețioasă care, culmea, nu prea se învață la școală.
Cum învață elevii de azi? Care este psihologia generațiilor Z și Alfa, cât de diferiți sunt de Millenials și de Baby Boomers, adică de părinții și bunicii lor? Raluca Stratulat a studiat psihopedagogie, este profesor de arhitectură și, de trei ani, antreprenor în domeniul educației. A dezvoltat aplicația mobilă IziBac de pregătire pentru examen studiind în detaliu specificul copiilor de azi, inclusiv nevoilor de învățare pe care le au în era tehnologiei. Într-un interviu pentru Școala 9, Raluca a explicat de ce discuțiile de tipul „pe vremea mea...” nu-și au rostul astăzi, dacă vrei să-i înveți pe copii să învețe, dar și că există un schelet universal al învățării, indiferent de vremuri.