Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
Elevii evrei și români de la Liceul Laude-Reut din București învață despre antisemitism de la supraviețuitori și istorici la comemorarea anuală a Holocaustului, ținută online de data asta. După mesajele amenințătoare primite de actrița evreică Maia Morgenstern în martie, discuțiile despre antisemitism s-au întors în spațiul public. Yaleen Zosmer, elevă în clasa a X-a, spune că își asumă etnia și că nimeni nu poate fi vinovat pentru originile sale. Mulți oameni nu sunt conștienți de ce s-a întâmplat acum 80 de ani, ceea ce poate fi periculos, zice ea, și crede că informarea populației ar aduce schimbări.
Esta vara lui 2018, sunt acasă ca să particip la lansarea volumului meu de teatru. Alături de mine sunt Cristina Modreanu și Nona Rapotan, cât și actorii Katia Pascariu, Rareș Florin Stoica și Ioana Predescu. După lansare, mă cinstesc cu o piesă de teatru pe un text total necunoscut mie: Gardenia de Elżbieta Chowaniec. Îmi place mult ce văd pe scenă și, pentru că îmi place așa de tare, când ajung înapoi în State și lucrez la programa unui curs nou de scriitură feminină, vreau să folosesc numai texte dramatice contemporane.