Într-un sat multietnic din județul Mureș, cu sărăcie, analfabetism și migrație sezonieră, abandonul școlar se rezolvă cu un mix de soluții sociale și educaționale.
Copii de 6 ani trec, în câteva săptămâni, prin două interviuri de admitere la pregătitoare cu predare în germană, la școli diferite. Ajung în situația asta cei care pică admiterea la Colegiul Goethe din București și se luptă apoi pentru locurile rămase la celelalte două școli de stat din oraș, unde se mai predă germana ca limbă maternă. Aceste clase sunt pentru etnici, însă au ușile deschise și pentru copiii din familii vorbitoare de germană. Părinții celor respinși au trimis la inspectorat cerere de suplimentare a numărului de locuri. Școala 9 i-a întrebat pe câțiva dintre ei de ce își doresc atât de mult ca juniorii lor să învețe germană și de ce la Colegiul Goethe.
Note de cancelarie. Apropiindu-mă de 40 de ani și simțind din plin instabilitatea economică și politică, inflația, recesiunea, dar și declarațiile recente ale CEO-ului OpenAI Sam Altman cum că e mult mai costisitor ca energie și consum de hrană să educi un om timp de 20 de ani decât este să antrenezi un AI, nu pot decât să mă întreb: ne va forța revoluția AI să reconsiderăm vechiul proverb „Meseria e brățară de aur”?