România are 63 de mii de copii în centre de plasament sau de tip familial și mulți dintre ei nu au putut să țină pasul cu școala online. Programul „Ajungem Mari” adună de șase ani voluntari din toată țara care fac lecții sau meditații pentru examene cu acești copii. Acum toate activitățile s-au mutat online din cauza pandemiei și au nevoie de voluntari care să îi ajute în continuare pe copiii din sistemul de protecție să ajungă mari.
Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
