Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Profesoara de informatică Steluța Pralea de la Liceul Tehnologic „Carol I” Valea Doftanei spune că a înțeles de acum 14 ani că școlile viitorului trebuie să fie digitale. A dotat toate clasele cu calculatoare și proiectoare și i-a trimis pe profesori la cursuri avansate. Pe atunci doar doi din zece români aveau internet acasă, iar profesorii liceului pregăteau materialele didactice pe CD-uri. Astăzi, toată școala din comuna prahoveană are internet și este informatizată. Majoritatea elevilor rămân în localitate să facă liceul. De ani de zile, abandonul școlar este zero.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
