Irina Maria Mitrofan este de un an învățătoare în Mărgineni, Neamț, într-o școală care adună copii din patru sate. Tânăra de 35 de ani și-a lăsat cariera de consilier la prefectura Neamț ca să intre în programul Teach for Romania. Voia să facă parte „din schimbarea lumii”. Și ea a învățat când era mică într-o clasă simultană de la țară și știe câtă lumină poate aduce un profesor într-o comunitate. Astăzi îi implică pe cei 17 „exploratori” ai ei în stabilirea regulilor, în decorarea pereților, le inspiră dragul de lectură și îi învață să nu le fie frică să spună „nu știu”. De la „nu știu” se construiește. Irina Maria Mitrofan povestește într-un articol pentru Școala 9 ce metode folosește la clasă și cum a fost drumul ei de până acum.
Mame cu copii în brațe continuă să intre în România pe la vama din Sighetul Marmației. Unele plâng, altele se străduiesc să nu-și arate supărarea în fața celor mici. Într-o atmosferă cernită, jucăriile de pluș, purtate în brațe de la sute de kilometri, lipesc puțină culoare pe un tablou sfâșietor. Redau speranța în umanitate zecile de adolescenți și tineri români veniți la frontiera Sighetul Marmației să ajute: centralizează date, împart pachete cu dulciuri și mâncare, sunt translatori. Echipa Școala 9, aflată la granița cu Ucraina lovită de război, vă prezintă lecția de umanitate pe care o dau românii.
Profesorii și învățătorii simt că rezistența elevilor pentru a parcurge un text a scăzut semnificativ în ultimii 4 ani, arată un sondaj realizat la finalul anului trecut de publicația americană de educație EdWeek. Deși cercetarea nu răspunde și la întrebarea „de ce?”, vinovate, cel mai probabil, cred specialiștii din educație, sunt pandemia de COVID-19 și dispozitivele tehnologice care concurează pentru atenția elevilor. Cu un attention span al copiilor din ce în ce mai scăzut, profesorii simt că a devenit o provocare să-i mențină implicați în lectură o perioadă mai mare de timp. Care sunt soluțiile?