Parabolele sau povestioarele alegorice au un farmec aparte. Te învață mai multe despre lume decât ar face-o orice alt text, iar unele îți revin în minte exact când ai mai mare nevoie de ele. }nceputul grevei din sistemul educațional, reacțiile la revendicările personalului din învățământ (prin vocea liderilor de sindicat sau a profesorilor înșiși) ne-au amintit de parabola turnului, care încheie una dintre cărțile psihologului brazilian Augusto Cury (Părinți străluciți, profesori fascinanți).
Adriana Bălaj (31 de ani) este profesoară de istorie la două școli din Timișoara: una de stat și alta privată. Când a intrat în învățământ, ca să-și întregească norma didactică, făcea naveta și la câte patru școli din județ simultan, una din ele la 60 de kilometri distanță. A încercat de fiecare dată să clădească o relație cu elevii ei și să facă istoria cât mai atractivă, indiferent dacă se află în fața unei table interactive de ultimă generație sau a uneia cu cretă.
Niciunul dintre absolvenții de anul acesta ai Colegiului Național „Gheorghe Șincai” cu care a discutat Școala 9 nu a fost cu adevărat sincer în textul argumentativ de la examenul de Bacalaureat, după cum au mărturisit. Candidații au avut de scris dacă sunt sau nu de acord că oamenii ar trebui să fie recunoscători față de școala pe care au urmat-o, iar copiii s-au declarat de acord. Deși altceva ar fi vrut să scrie, s-au temut că vor fi depunctați de profesori. „Am învățat că în orice discuție despre școală trebuie să fii de acord cu ei”, a spus o fostă elevă.