Copiii de azi nu mai au respect. Auzim asta des în ciocnirea veșnică dintre generații. Chiar așa să fie? Am pornit la drum să aflăm și i-am întrebat pe elevi și pe profesori dacă se simt respectați și ce înseamnă asta pentru ei. Respectul se simte în tonul vocii, în răbdare și în felul în care predă, ne-au răspuns. Pornim azi la drum cu primul episod despre respect.
Nouă adolescenți cinefili au participat în weekend la un workshop dedicat jurnalismului de film de la EducaTIFF, program din cadrul festivalului ce are loc zilele acestea la Cluj. Au fost trei ore în care au învățat de la profesorul Alexandru Ciocan ce să urmărească în filme, cum să se raporteze la ceea ce văd și, în final, cum să livreze o informație trecută prin filtrul critic. Școala 9 a vorbit cu adolescenții despre filmele în care aceștia evadează din realitatea uneori dificilă și cum i-a ajutat cinematografia să treacă peste izolarea din pandemie și grijile apărute odată cu greva din educație.
Oksana și Marian Ferțadi, profesori la Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko” din Sighet, povestesc, printre lacrimi cum fratele nu vrea să-și lase orașul și e pregătit să lupte. Ambii sunt ucraineni, ea e chiar din Ivano-Frankivsk, el etnic din Maramureș. Deși predau informatică și matematică, de o săptămână fac cu elevii la școală doar istorie. „Le-am vorbit despre formarea statului ucrainean, despre NATO și UE. Nu știu aceste lucruri, iar dacă nu le spunem noi, vor veni alții să le spună cum stă treaba.”