Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Campanie susținută de BRD Groupe Société Générale. Când se uită pe geam, Daniela Niculae, 43 de ani, își dorește să vadă lucruri verzi. Și ar vrea ca cei doi copii ai ei să crească într-o lume sustenabilă, mai puțin poluată, în care ei știu să aibă grijă de natură. „Nu există pasageri pe nava Pământ. Suntem cu toții echipaj”, este citatul filosofului canadian Marshall McLuhan care a ghidat-o în a pune bazele aplicației unui joc care îi transformă pe copii în poștașii traiului sustenabil: The Green Postman.
Legea educației are deja 11 ani. Despre o nouă reformă se discută însă încă din timpul primului mandat al președintelui Klaus Iohannis, adică din 2014. Nou ministrul al Educației, Ligia Deca, are ca plan exact acest lucru: implementarea proiectului „România Educată”. Școala 9 a discutat cu istoricul ieșean Ovidiu Buruiană, conferențiar universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, despre cele mai mari proiecte de reformare a învățământului național în România încă din 1859, de la formarea statului. Astfel, am aflat că avem și un istoric în a crea reforme incoerente sau de neaplicat și că schimbările reale s-au văzut, de fapt, în zeci de ani.