Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.
Trăim vremuri critice, în care e necesar să (re)învățăm o multitudine de lucruri: să ne raportăm la resursele naturale într-un mod mai sustenabil, să ne reconciliem relația cu mediul înconjurător, să le înlesnim generațiilor tinere o conexiune mai profundă cu natura și să le sădim respectul pentru toate formele de viață existente.
Am avut mai multe ore de religie în școală decât ore de psihologie sau de filosofie ori de logică. În liceu, mi s-a spus că am o gândire eretică. Am fost, multă vreme, un copil religios, dacă nu chiar habotnic. Religia învățată în școală a avut asupra mea un efect puternic: citind despre viețile unor sfinți, precum Sfânta Filofteia, scopul meu a devenit limpede: aveam să devin sfântă.
„Greu de înscris” ar putea fi numele unui film care are protagonistă o familie din București în lupta sa cu înscrierea la grădiniță. Copiii ei îndeplineau patru din cele șapte criterii cerute, dar nu au reușit să găsească loc la cinci grădinițe din apropierea casei. Unul dintre criteriile pe care le îndeplineau a fost certificatul de handicap pentru întârziere cognitivă. La a șasea grădiniță au scos certificatul din dosar și au intrat pe loc. Nicoleta Orlea, de la Autism Voice vorbește despre rezistența sistemului față de incluziunea copiilor atipici. Un motiv este lipsa resurselor și pregătirii cadrelor didactice ca să facă față unor astfel de cazuri.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.