Am ajuns cu povestirea istoriei României ceva mai aproape de contemporan, la cele șapte constituții pe care le-a avut țara noastră și la perioada neagră a comunismului de sub conducerea lui Dej și a lui Ceaușescu. Profesoara Gabriela Nedelcu face o trecere în revistă a celor mai semnificativi ani în schimbarea României de după 1900 și prezintă cum a arătat țara noastră în perioada Războiului Rece. Iar noi încheiem, astfel, seria de bac plannere. Mult succes la examen!
08.05.2024
de Gabriela Nedelcu, ilustrații: Simina PopescuPUTEȚI DESCĂRCA ÎNTREG CALENDARUL DE AICI
Vestea bună este că acest Bac Planner acoperă toată materia rămasă până la bac!
Vestea mai puțin plăcută este că următoarea parte din materie acoperă un trecut întunecat ce a zdrobit multe vieți și care ne-a plasat în mod definitoriu în sfera comunistă de la jumătatea secolului trecut.
Să începem, așadar, prima săptămână de după vacanța de Paște cu o definiție cheie.
Vorbim despre o practică politică însemnată și anume, adoptarea unei constituții.
Constituția este, dacă vreți, ghidul de funcționare al statului. Este o carte ce cuprinde deplinătatea puterilor și obligațiilor unui stat. Sau cum ar spune Nicolae Iorga, este „cea dintâi necesitate în statele românești”.
Tu o vei cunoaște sub un alt nume, acela de „lege fundamentală”. Este legea care stă la baza tuturor legilor. Dacă ne imaginăm că statul este casa, atunci constituția este fundația pe care este ridicată această maiestuoasă operă de artă. Prin urmare, nu e de mirare că vom acorda un întreg capitol Constituțiilor care au ridicat România.
Cum timpul merge doar înainte, o vom lua și noi cu începutul. Cu primele acte constituționale care au pavat drumul nostru și anume:
De menționat sunt și proiectele politice implementate în principatele dunărene de Marile Puteri, precum:
Sunt șapte zile într-o săptămână și șapte constituții pe care trebuie să le memorezi pentru examenul de bacalaureat. Ce coincidență! Eu nu cred în coincidențe, dar pe aceasta o recomand. E timpul pentru un tur de forță în cele șapte zile, dar ca să facem lucrurile mai simple, le vom împărți pe categorii.
Au existat trei constituții democratice, una autoritară și alte trei totalitare. Iată cum le vom învăța:
Adoptată în vremea României Mici, a regelui Carol I, democratică, votul era cenzitar, dar prevedea separarea puterilor în stat și drepturi și libertăți cetățenești.
Adoptată în vremea României Mari, a regelui Ferdinand, democratică, votul era universal (de fapt, votau doar băieții), dar prevedea separarea puterilor în stat și drepturi și libertăți cetățenești.
Adoptată după revoluție și după căderea comunismului, democratică, votul era universal și prevedea separarea puterilor în stat și drepturi și libertăți cetățenești.
De aici, lucrurile devin mai grele, așa cum se simte uneori ziua de…
Avea caracter autoritar și a fost adoptată de Carol al II-lea, iar prin ea dispărea principiul separării puterilor în stat, iar unele drepturi și libertăți cetățenești erau încălcate.
Deși vin zile frumoase, nu ne lăsăm pe tânjit fiindcă vom trece la perioada comunistă. Aceste zile arată astfel:
Prima constituție aservită regimului comunist. Avea caracter totalitar și a fost adoptată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind o copie a constituției sovietice în vigoare. România devenea Republica Populară Română.
A doua constituție a regimului comunist, scrisă tot în vremea lui Dej. Reafirma supunerea față de URSS și la fel ca la cea de mai-nainte, încălca toate drepturile și libertățile cetățenilor.
Ultima în șirul constituțiilor totalitare, a fost promulgată pe perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu. România devenea Republica Socialistă Română, dar avea un caracter național mai puternic.
Așa terminăm această săptămână lungă, dar productivă și odată cu ziua de duminică poți considera că ai mai reușit să concluzionezi un capitol! Felicitări! Mai sunt doar două!
Hai să luăm o gură de aer în care să-ți spun că pe mine mă găsești și pe Instagram, @istoriecugabi, și pe pagina @startinbac.istorie, parte a proiectului Start în Bac, dedicat pregătirii pentru examen. Dacă te-a ajutat bac plannerul de pe Școala 9 și dacă ai vrea să afli mai multe, te aștept și aici. Ofer materiale gratuite, tips and tricks, informații generale sau de tipul „știați că” (garantat să devii persoana cea mai interesantă din grup) și multe altele. Promit că voi face tot posibilul ca doza de istorie sau informațiile legate de bac să fie pe gustul tău!
Revenim.
Următoarea parte a materiei este împărțită în două capitole care acoperă aceeași perioadă de timp (1945-2000), dar accentul este pus prima dată pe politica internă și reformele din România postbelică, mutându-se apoi pe planul extern și relațiile României cu alte state în timpul Războiului Rece.
Plasăm termenul de postbelic pe scara timpului. „Post” înseamnă după, iar „belic” se referă la război. Altfel spus, este perioada de după terminarea celui ce-Al Doilea Război Mondial - deci de după 1945.
CINE: Gheorghe Gheroghiu-Dej
UNDE: Republica Socialistă Română
CÂND: 1948-1965
CUM: După dezastruosul conflict din 1939-1945, lumea a intrat într-o etapă de tranziție. La noi, pentru foarte puțin timp, a fost restabilită monarhia. Iubitul Rege Mihai I a venit la conducere spre finalul războiului și a condus țara noastră pentru puțin timp, până la intrarea României în sfera sovietică.
Din 1948, regimul comunist își înfige puternic bazele în România. Gheorghe Gheorghiu-Dej preia puterea de la Majestatea Sa, adoptă prima constituție și începe reformarea societății după modelul lui Iosif Stalin din URSS, fapt ce ne-a determinat să numim această etapă - perioada stalinistă. Cunoscută pentru duritatea sa, ea presupunea eliminarea tuturor adversarilor politici ai regimului, apariția unui sistem de represiune, o economie planificată și folosirea violenței împotriva populației, așadar, desconsiderarea drepturilor omului.
Sunt implementate practici politice dure, precum naționalizarea, deportările, industrializarea rapidă, poliția politică, constituțiile din ‘48 și ‘52, impunerea cotelor, colectivizarea etc.
Hai să luăm un exemplu pentru a înțelege cum s-a implementat regimul: colectivizarea.
Nu am luat la întâmplare colectivizarea, ci fiindcă ea a început și s-a terminat în vremea lui Dej. Colectivizarea agriculturii începută în 1949 și terminată în 1962, înseamnă trecerea bunurilor țăranilor în proprietatea statului. Multe proprietăți au fost confiscate de stat și înglobate în G.A.C.-uri (Gospodării Agricole Colective) sau G.A.S.-uri (Gospodării Agricole de Stat). În urma ei, țăranii au rămas fără pământuri, resurse, mulți fiind deportați sau omorâți.
CINE: Nicolae Ceaușescu
UNDE: Republica Socialistă Română
CÂND: 1965-1991
CUM: După moartea lui Dej, la conducere ajunge Nicolae Ceaușescu.
Viziunea lui Ceaușescu a fost semnificativ mai îndreptată spre puterea individuală a României. Numim perioada sa național-comunistă, deoarece ea reprezintă un regim comunist cu un puternic caracter naționalist, adică pune accept pe interesele românilor. Cel puțin, la început.
România va trece printr-o scurtă perioadă de deschidere spre practicile Occidentale până în anul 1971. În 1971, liderul român face o vizită în zona Chinei și Coreei de Nord și rămâne impresionat de cultul personalității, de disciplină și ascultarea de care populația dădea dovadă. Astăzi, suntem impresionați de respectul și ordinea pe care le vedem în îndepărtatul Orient, deci ce a văzut Ceaușescu în ‘71, noi ne putem doar imagina. În orice caz, el a ales să aducă practicile acelea la noi. Societatea românească se reîntoarce la practici staliniste dure și abandonează dulcea idee a liberalizării oferite de occident.
În iulie 1971, acesta redactează 17 teze (propuneri) pentru o educație comunistă eficientă. Se înființează un control aspru asupra educației și culturii, presa pro regim susține educarea și controlul maselor de oameni, sunt difuzate cu precădere producții românești, mai ales cu teme socialiste și este pus accentul pe cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu.
Liderului îi sunt dedicate parade, poezii, cântări, omagii etc. Până în 1971, regimul lui Ceaușescu fusese mult mai liber, chiar lăudabil în comparație cu regimurile comuniste ale altor țări. Un an mai târziu, lucrurile s-au schimbat, însă românii nu au uitat gustul libertății, fie ele și scurte, iar asta este vizibil în mișcările anticomuniste.
Lupta pentru libertate pare să vină în temă cu începutul primei luni de vară.
Disidența anticomunistă înseamnă rezistența susținută în fața schimbărilor produse de regimul comunist. Ea s-a manifestat sub diferite forme în funcție de condițiile specifice din fiecare țară. A apărut inițial în anul 1953 în Berlinul de Est și în 1956 în Ungaria și Polonia.
În România, este caracterizată de următoarele forme:
- Rezistență armată;
- Grevele muncitorești;
- Mitinguri de protest;
- Protestele individuale ale intelectualilor români.
Manifestările anticomuniste deveniseră tot mai puternice în Europa. În România, regimul cade complet la finele anului 1989. Ultima etapă se mai numește și postdecembristă, adică după luna decembrie din 1989, când Ceaușescu a fost prins și omorât, la conducere venind Frontul Salvării Naționale.
F.S.N. a fost condus de Ion Iliescu.
Da, acel Ion Iliescu.
Da, atunci avea 60 de ani.
Nu, nu e vampir sau nemuritor.
Încă mai trăiește și în 2024, are 94 de ani.
Mă bucur că am clarificat asta și putem merge mai departe la ce a făcut Iliescu în 1989.
România revine la pluripartidism și au loc alegeri libere. Frontul Salvării Naționale vine la putere după Revoluție și este adoptată constituția din 1991.
Pas cu pas se pavează drumul spre democrația de astăzi, sunt restabilite drepturile și libertățile oamenilor și țara noastră trece într-o altă etapă.
Ne-a mai rămas un singur capitol de planificat: România în Războiul Rece!
România în Războiului Rece este ultimul capitol, deci hai să începem ca de fiecare dată cu definiția.
Războiul Rece este acel conflict ce a luat naștere după cel de-Al Doilea Război Mondial și a reprezentat lupta dintre cele două mari puteri câștigătoare: Statele Unite ale Americii (S.U.A.) și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.).
Doi coloși cu vaste resurse, ambii învingători, cu o incredibilă putere de distrugere, cu două ideologii diferite și un singur continent de împărțit: Europa! Acest război nu este purtat cu armele de foc, tocmai de aceea îl numim „rece”, ci a fost un război al propagandei, al controlului, al influenței. America își extindea influența în Vestul Europei, în timp ce Rusia contrabalansa în zona de Est. Doar poziția noastră geografică a fost suficientă pentru a determina direcția pe care urma să o avem în a doua jumătate a secolului al XX-lea - stat aflat sub controlul Uniunii Sovietice.
România a trecut prin trei etape în această perioadă. Săptămâna aceasta o analizăm pe prima, iar pe restul le vom face în următoarea săptămână.
Să începem.
Constituția din 1948 plasează România în sfera comunistă. România intră în C.A.E.R., organul economic al sovieticilor (1949) și e membru fondator al Pactului de la Varșovia (1955). Subordonarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej față de regimul stalinist a dus la încălcarea independenței României.
Această etapă a fost începută de Dej și continuată de Ceaușescu. România s-a apropiat de Occident și refuză participarea alături de URSS în problemele interne ale altor state.
Apropierea față de lumea democratică este vizibilă și prin vizitele făcute de personalități importante ale momentului la București. Importanți oameni politici, precum Richard Nixon (președintele S.U.A) și Charles de Gaulle (președintele Franței), vizitează Capitala, iar Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială încep tratativele cu România.
Am văzut că după 1971, România suferă o schimbare de direcție. În timp, România ajunge să fie singurul stat comunist care refuză schimbarea spre democrație și revine cu duritate la practicile staliniste, fiind și singurul stat în care comunismul a căzut în urma demonstrațiilor violente. România nu se regăsea în niciuna dintre tabere. Americanii priveau cu scepticism revenirea la vechile practici, iar rușii încercau o liberalizare a regimului comunist prin reforme de transparență, restructurare și deschidere. Reformele au fost primite cu o atitudine binevoitoare în toate statele comuniste în afară de - ați ghicit - România!
Prin urmare, nu ne regăseam complet nici în atitudinea vestică, nici în cea estică, iar această tensiune a cumulat cu Revoluția din 1989.
Din 1990, România își caută drumul, trece prin etape, avansează, stagnează, dar merge înainte în pasul ei. Țara noastră este frumoasă și a fost încercată de multe ori în istorie din cauza inamicilor mult prea puternici: otomanii, habsburgii, sovieticii, dar a rezistat eroic. Istoria ei este o comoară ce o purtăm cu noi din simplul fapt că ne-am născut aici și nu în altă parte. Prin urmare, ea merită cunoscută, în măsura în care ne trebuie sau ne place sau ne pasionează pentru a avea un contur al unei forme pe care o știm deja prea bine.
Astfel, dragi românași, mergem cu gândul la ultima săptămână.
Recapitulați ce vreți voi și ce considerați că ați vrea să aprofundați. Umpleți lacunele, rememorați ani, puneți ordine în gânduri și respirați ușurați! Mai este foarte puțin, dar multe se pot face chiar și așa.
Și am o veste foarte bună pentru tine!
Alături de amicii de la Start în Bac am lansat o serie de flashcarduri pentru istorie! Am selectat din fiecare temă niște detalii care consider că trebuie știute foarte bine. Am pus pe foaie date importante ca tu să nu mai fii nevoit să stai să le cauți! M-am gândit ca ele să fie accesibile și ușor ordonate.
Uite și un exemplu:
Le poți comanda aici și le poți găsi și pentru alte materii.
Ultimul sfat:
Hai să vorbim puțin și despre Subiectul III!
În articolele trecute, am discutat despre relația cauză-efect de la Subiectul I și punctul de vedere de la Subiectul II.
Acum vom privi puțin eseul și uite cinci sfaturi pe care le am pentru tine:
1. Eseul trebuie să aibă structura introducere-cuprins-încheiere. Prin urmare, este necesar să ai o introducere, indiferent cât de simplă, și o încheiere, pe care o poți face inclusiv sub formă de concluzie a textului.
2. În cerința eseului scrie că trebuie să acoperi aproximativ două pagini. Sfatul meu este să oferi mai multe detalii relevante, să explici termenii pe care îi folosești, dar fără a te depărta de la subiect prea mult! Nu vorbi pe lângă prea mult! Informațiile trebuie să creeze un context pentru a răspunde la întrebare.
3. Cel care corectează nu știe ce știi tu și din acest motiv trebuie să îi scrii! Scrie! Informația trebuie scrisă, nu este de la sine înțeles nimic. Tu dovedești în scris cât ai învățat, ai înțeles și ai știut să aplici. În acest caz, dă tot ce ai mai bun și pune pe foaie ideile pe care le ai.
4. Fii atent la formulare! Gândește propoziția în minte, scrie pe ciornă dacă trebuie, dar scrie cu grijă! Propozițiile frumoase, nu prea lungi, clare și simple te pot ajuta enorm. Folosește conectori: „prin urmare”, „așadar”, „în concluzie”, „mai mult”, „în plus”, „pe lângă”, „astfel”, „de asemenea” etc.
5. Prezintă înseamnă mai mult decât menționează. Cerința „menționează” vrea ca tu să numești evenimentul - Primul Război Mondial. Cerința „prezintă” vrea ca tu să detaliezi evenimentul - anul, locul, statele implicate, victorii, pierderi, evenimente specifice, date, statistici, citate, schimbări teritoriale, tratate, reforme, practici politice etc.
Succes! Fă istorie la Bac!
Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.
Modul în care mamele vorbesc cu cei mici are un impact asupra psihicului copiilor. Iar acest lucru este vizibil și în adolescență, arată o cercetare a Universității din Otago, Noua Zeelandă. Dacă părinții învață tehnici de conversație și le povestesc copiilor despre momente din trecut mai sensibile sau chiar simple, cum ar fi hrănirea unor rațe în parc, când ajung la vârsta adolescenței, aceștia își înțeleg mai bine experiențele de viață și emoțiile.
Citește mai mult
