
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Pentru elevii cu dificultăți de scriere și citire, peste care s-a așezat praful vacanței de vară, orele de recuperare sunt esențiale înainte de intrarea în noul an școlar. Școala 9 a asistat la o astfel de clasă, la școala din Sânpetru, Brașov, unde șapte elevi de clasa a II-a încearcă să răzbească prin materia de anul trecut. Învățătoarea Ramona Crețu, deși are un singur an în sistem, a înțeles nevoile elevilor ei și i-a adus pe o parte în bănci cu două săptămâni înainte de primul clopoțel: „În vacanțe adesea are loc un regres, mai ales în cazul copiilor cu dificultăți la scris și citit”.
12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?
Astăzi, când din ce în ce mai multe primării gâfâie de povara plății facturilor pentru utilități în școli, iar elevii se întreabă cu ce vor ajunge la școală, cred că este momentul potrivit să (re)aducem în discuție subiectul reorganizării administrative. Implicit, cred că este de datoria societății civile să facă presiune pe Guvernul României pentru un proces onest de deliberare.