
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Astăzi, prin noile proiecte de lege, se vorbește despre 15% din bugetul consolidat din 2027, față de 8% astăzi. Încercarea de a aloca 6% din PIB acestui domeniu a eșuat în ultimii 20 de ani. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.
Mai bine de două luni au trecut de la preluarea mandatului de ministru al Educației de către Ligia Deca, anterior consilieră prezidențială pentru Educație și Cercetare a președintelui Iohannis. După preluarea mandatului, Ligia Deca a oferit comunicării ministerului o interfață mai prietenoasă, lansând chiar și un podcast al ministerului, a anunțat o revizuire a pachetului de legi în urma procesului de consultare publică și a lansat câteva campanii online. De pildă, cea care vizează promovarea oamenilor care și-au dedicat viața educației, de la profesori la directori, bibliotecari sau personal didactic auxiliar, îngrijitori etc. Doar legile România Educată întârzie să apară, pe măsură ce zilele ultimei luni a anului trec chiar mai repede.
Antonia Pup, coordonator advocacy la Societatea Academică din România și fost președinte al Consiliului Național al Elevilor, a realizat pentru Școala 9 o analiză a articolelor din legea educației în vigoare care au fost modificate, cu toate că erau inițiative foarte bune. Alte articole n-au fost aplicate niciodată, cum este înființarea Bibliotecii Școlare Virtuale și a Platformei școlare de e-learning care ar fi fost extrem de utile în perioada școlii online.