Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.
Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
Acum 136 de ani, un medic român redacta un manual de igienă pentru oamenii de la sate, fiindcă „tăranii suntu rădăcina arborelui naționalu”, potrivit moto-ului cărții. Atunci speranța de viață nu atingea 40 de ani. Medicul vorbea despre importanța aerului curat, despre alimentație și efectele alcoolului și fumatului la copii și tineri. Nimic despre sănătatea reproducerii. Dar era 1885. Astăzi, milionarul Richard Branson a revenit după primul zbor turistic în spațiu, în timp ce ultima găselniță a parlamentarilor români pentru a antrena dezbaterea publică este dacă să numim educația sexuală educație sanitară sau nu.
Lansăm un podcast dedicat adolescenților și vieții lor pe care nu o știm aproape deloc.