
Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Un indian a câștigat premiul pentru cel mai bun profesor în 2020 pentru munca depusă în a integra la școală fetele dintr-o comunitate dezavantajată din vestul țării. Elevii din Singapore, Taiwan, Hong Kong și alte țări asiatice au obținut cele mai bune rezultate la una dintre cele mai importante testări internaționale în domeniul matematicii și științelor.
Elevii din școlile speciale și de masă se motivează unii pe alții în competiții sportive. În timp ce în societatea noastră continuă dezbaterile despre segregarea și incluziunea din învățământ, evenimentele precum Campionatul Municipal de Atletism, inițiat de Fundația Special Olympics, creează o punte între elevii cu și fără deficiențe din București.