ilustratoare

Simina Popescu

Simina Popescu e ilustratoare, autoare de bandă desenată, și îi place să scrie. Romanul ei grafic de debut, Leap, un coming-of-age story queer, va fi publicat în 2024 cu Macmillan US, și recent a făcut tranziția spre a scrie non-ficțiune și proză scurtă. E pasionată de reprezentarea LGBTQIA+ în media contemporană și de povești despre intimitate și emoții profunde.

Alte articole

Clasă

Cine-profesorii lunii: Predicatorul și Birocratul

de Cătălin Olaru

Profesorul perfect nu există, deci n-ar trebui să mire pe nimeni că a fost inventat. Un astfel de exemplu îl regăsim în clasicul „To Sir, With Love”, al cărui protagonist își poartă infailibilitatea din prima zi a primului semestru până la petrecerea de absolvire. Tot de-a lungul unui an școlar se întinde și acțiunea lui „Entre les murs”, laureat cu prestigiosul Palme d’Or. Profesorul filmului e însă mai puțin afectat de microbul desăvârșirii, deci riscă pe alocuri să devină chiar interesant.

26.05.2020
Clasă

Părinții care refuză să-și trimită copiii în școală: „Nu e preocupare pentru sănătatea elevilor”

de Medeea Stan

Cei mai mulți părinți se bucură că ies din școala virtuală copiii lor și intră în clase de astăzi, după o vacanță de o lună. Orele cu prezență fizică îi îngrijorează însă pe restul: se întreabă cum o să-i afecteze COVID-19 pe elevi în caz că se îmbolnăvesc, dar și cum o să se protejeze ceilalți din familie, dacă virusul va ajunge de la școală în casele lor. Încă nu se simt în siguranță. Tatăl unui elev, administratorul unui grup de Facebook dedicat părinților, spune că înainte de vacanța prelungită de primăvară au atras atenția că se încalcă măsurile anti-coronavirus în anumite școli, dar nu au fost ascultați. 

05.05.2021
Cancelarie

Editorial. Trei verbe și un proverb. Oul, boul și duhoarea

de Monica Halaszi și Horia Corcheș

Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.

12.10.2022