Pe podeaua din sufrageria Mariei Pepine din Berlin sunt un motan și un joc cu o curte și animale domestice, în care fiul ei încearcă să potrivească forme în spațiile goale. Maria locuiește în Berlin alături de soțul ei Florin Ercuș și băiatul lor de 2 ani, Cazimir, și au plecat din România în urmă cu cinci ani, când s-a ivit o oportunitate de job pentru Florin. Atunci, Maria a renunțat la jobul pe care îl avea în PR și comunicare. Acum, o ajută pe Luana Martin în promovarea jocului CUiB – ea e expertul în comunicare.
Pentru Maria, una dintre provocările vieții în Germania a fost să-i găsească o grădiniță potrivită lui Cazimir. Numărul grădinițelor e mic, iar ca să se asigure că va avea loc pentru băiatul ei la una dintre ele, Maria a trebuit să-l înscrie la mai multe. Lipsa unei rețele de prieteni cu care să se consulte a fost un alt factor de stres, pentru că nu a avut de unde să știe dacă alegerea ei a fost una potrivită. „Mi-a fost greu să fac o alegere informată”, își amintește. De altfel, chiar dacă a făcut cursuri de germană, Maria resimte în continuare bariera de limbă – e obositor să nu poată exprima tot ce-și dorește. Chiar și în relație cu grădinița, sunt lucruri cu care nu rezonează. Și-ar dori, de exemplu, ca educatorii să se adapteze mai mult nevoilor copiilor și să încurajeze existența unei comunități de părinți.
Eu sunt foarte pasionată de educație. A fost foarte dezamăgitor pentru mine să știu că oricât aș sta aici n-o să pot să-mi urmez pasiunea asta în educație. Și chestia asta cumulată cu dorul meu de casă – pentru că știu c-aș putea să fac chestia asta, pentru că e nevoie de energia asta de a face și de a ajuta – mă face și mai mult să-mi doresc să mă întorc acasă.
Pentru Cazimir, acomodarea la grădiniță nu a fost ușoară, iar Maria își amintește că i-a fost greu să-l lase în clasă fără ca el să plângă. Că el nu e extrovertit, așa că i-a fost dificil să se învețe cu gălăgia. Dacă ar alege din nou, Maria ar vrea să știe că n-ar trebui să-și ducă copilul într-o grădiniță foarte mare, cu mulți copii.
Acum, Cazimir s-a adaptat. A început deja să învețe limba germană la grădiniță, însă acasă vorbește cu părinții în română. Dar pentru Maria și Florin se apropie momentul în care trebuie să se gândească la o școală unde poate învăța copilul lor. Pentru că, după cum spune Maria, acum „sensul nostru e mai mult sensul copilului”.
Întreaga serie despre români stabiliți în Germania și implicați în sistemul educațional nemțesc poate fi citită aici. Portretele vor fi parte a expoziției Acasă: wohin?, realizată în colaborare cu Goethe Institut.
