Cristina apreciază cel mai mult la munca ei de psiholog școlar faptul că fiecare persoană cu care lucrează e diferită. Interacționează cu profesori, părinți și elevi de la toate nivelurile, fie că e vorba de școala primară sau de liceu. Și a ales să lucreze în sistemul educațional din convingerea că educația poate îmbunătăți societatea.
Anul trecut, a revenit din concediul de maternitate și și-a reluat jobul de psiholog școlar în Bonn, un oraș la aproape 30 de kilometri distanță de Köln, locul unde locuiește. A terminat Colegiul Național „Sf. Sava” din București și pe toată perioada școlii a învățat limba germană. În Germania a ajuns prima oară printr-o bursă Erasmus, în 2008, apoi s-a înscris la un master în psihologie organizațională și psihologie pedagogică pe care l-a făcut în München. Inițial, s-a mutat în Köln din dorința de a face cercetare. A început un doctorat, însă a renunțat când și-a dat seama că își dorește mai mult să lucreze cu oameni decât cu statistici.
În Germania, psihologii școlari aparțin unei instituții separate de școală, iar cei care au nevoie de sprijinul apelează la ei atunci când e nevoie. Acest rol neutru, spune Cristina, le asigură postura de mediatori când vine vorba, de exemplu, de conflicte între părinți și școală. Iar pe lângă lucrul cu fiecare individ, psihologii școlari germani organizează tot mai des traininguri care să-i pregătească pe adulții din școală de interacțiunile cu elevii. Numărul psihologilor e mic – după spusele Cristinei, în Bonn e un psiholog școlar la câteva mii de elevi – , așa că abordarea sistemică e cea mai bună metodă să-și ducă mai departe în școală cunoștințele.
Chiar dacă dificultățile cu care se confruntă elevii sunt aceleași ca în România – bullying, depresie sau probleme de familie –, dialogul și rolul cu adevărat important al unui psiholog școlar sunt diferite acolo. Cristina povestește că încurajează discuțiile despre sănătate mintală, despre semnele la care ar trebui să fie atenți adulții din școală pentru a preveni riscul de sinucidere sau self-harm. În lucrul cu profesorii, există programe făcute să prevină riscul de burnout – psihologii lucrează alături de profesori pentru a-i învăța o mai bună prioritizare a task-urilor în viața privată și la școală, îi învață noțiuni de managementul stresului și cum să-și dea seama că sunt în risc de burnout.
Cristina speră să poată aduce și în România, într-o formă sau alta, ceea ce face în Bonn. Spune că „unul din ofurile mele e că nu pot să fac ceva și pentru România”. Chiar dacă n-ar putea lucra cu toți elevii români care ar avea nevoie de ajutor aici, ar vrea ca, în viitor, să participe la traininguri pentru profesori sau directori de școli, ori la proiecte prin care își poate aduce cunoștințele și în sistemul românesc.
Întreaga serie despre români stabiliți în Germania și implicați în sistemul educațional nemțesc poate fi citită aici. Portretele vor fi parte a expoziției Acasă: wohin?, realizată în colaborare cu Goethe Institut.
