Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.
„Nu mi se pare corect că băieții pot să iasă seara și să stea cât vor fiindcă sunt băieți”, spune Anda Duțescu, o adolescentă din Slatina. „Dirigintele le-a făcut pe niște colege «panarame» pentru că aveau părul colorat în roz”, dă un alt exemplu Carla Pantilie, liceană din Câmpina. Ambele fete ilustrează mentalitățile din comunitățile lor. Cele două coordonează cinecluburile feministe F-SIDES din orașele lor și încearcă să ducă mai departe, printre colegi și profesori, discuția despre egalitatea de gen. E o victorie pentru ele când la proiecțiile lor de filme vin și băieți, chiar dacă aduși de prietenele lor.
Am fost președinte al Consiliului Național al Elevilor timp de un an de zile, poziție din care am participat la nenumărate ședințe și dezbateri pe marginea proiectelor de structură a anului școlar. După 12 ani petrecuți în învățământul formal, am realizat că structura anului școlar trebuie să fie orientată spre învățare, nu către a păstra vacanțele cât mai lungi. România este în top trei țări cu cel mai mic număr de zile de școală din Europa.
Mii de copii români ajung anual în spital pentru diferite perioade. În tot acest timp, își pun școala pe pauză și când se întorc acasă trebuie să recupereze singuri materia. Există însă și spitale care au școli pentru copiii internați. Școala 9 a mers la școala sanatorială de la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina, Prahova, unde învață anual în jur de 80 de elevi. Aici ajung copii cu tulburări de comportament sau probleme emoționale care au fost dați afară din mai multe clase și au fost clasificați adesea ca fiind „copii-problemă”. Aici învață, cu pași mici, să mai dea o șansă educației.
