Înainte de pandemie, puțin peste un sfert dintre români mergeau la teatru. În ultimii doi ani, restricțiile au dus la o scădere: doar 22% au mai văzut un spectacol. Ca multe alte obiceiuri, și mersul la teatru se deprinde la vârste fragede. Ca educatoare, încerc să îi apropii pe copii de lumea scenei din care au atâtea de învățat. Astăzi, când toată lumea sărbătorește Ziua Internațională a teatrului pentru copii și tineret, vă aduc câteva argumente pentru a-i duce pe cei mici la spectacole.
La începutul lunii februarie, înainte ca peste două milioane de elevi să revină fizic la școală, ministrul Sănătății Vlad Voiculescu a declarat că aerisirea claselor este mai importantă decât respectarea distanțării de cel puțin un metru - cum recomandă Organizația Mondială a Sănătății - în vederea siguranței copiilor și angajaților din unitățile de învățământ. La solicitarea Școala 9, Ministerul Sănătății a transmis două studii pe care se bazează Vlad Voiculescu pentru această afirmație: niciunul nu arată că aerisirea ar fi mai importantă decât distanțarea fizică, ci spun că ar trebui să fie complementare.
Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.