Ioan Ianoș – profesor universitar emerit, geograf, director al Centrului Interdisciplinar de Cercetări Avansate asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT), Universitatea din București. Este autorul a circa 300 de lucrări, axate în principal pe dinamica urbană, dezvoltare regională și interacțiunea om-mediu. Este membru al unor comisii de specialitate ale Uniunii Internaționale de Geografie și membru în comitetele de redacție a trei reviste internaționale cotate ISI; Distinguished Scholar Award, primit din partea Asociației Geografilor Americani (Tampa -2014). A fost consilier la Comisia de învățământ a Camerei deputaților (2005-2006), președinte al Comisiei de Științe Exacte și Științe ale Naturii a ARACIS (2007-2015), membru al Consiliului de etica a cercetării (2007-2010) și al Consiliului de etică și management universitar (2017-2019), membru al Consiliului de Finanțare a învățământului superior (2015-2019), membru (1994-2010) și Președinte al Comisiei Științele Pământului din CNATDCU (2012-2016), membru al Consiliului ARACIS (2015 –prezent).
Campanie susținută de BRD Groupe Société Générale. Când se uită pe geam, Daniela Niculae, 43 de ani, își dorește să vadă lucruri verzi. Și ar vrea ca cei doi copii ai ei să crească într-o lume sustenabilă, mai puțin poluată, în care ei știu să aibă grijă de natură. „Nu există pasageri pe nava Pământ. Suntem cu toții echipaj”, este citatul filosofului canadian Marshall McLuhan care a ghidat-o în a pune bazele aplicației unui joc care îi transformă pe copii în poștașii traiului sustenabil: The Green Postman.
Să ne îngrijorăm că nu avem încă legea educației trimisă în Parlament? Nu, crede Madlen Șerban, secretarul general al UNESCO în România și expert internațional în politici educaționale. Într-un interviu pentru Școala 9, aceasta explică ce înseamnă o reformă a educației, cât durează realizarea și implementarea ei și când încep să se vadă rezultatele. Nu crede că o lege organică ar trebui privită ca pe un panaceu pentru educație: „S-ar putea să fim încă tributarii mentalității că totul se întâmplă prin decret dat de sus.”
Elevii învață despre scriitorii clasici mai degrabă cu stres, decât din plăcere, e „mai ceva ca la fizică”, spune poeta Carmen Tiderle. Autoare a unor poezii scrise pe înțelesul celor mici, presărate uneori cu neologisme, spuse pe un ton vesel, cu personaje care mai de care mai neobișnuite - un Giuseppe cu ochi din două cepe, draci care își învață copiii să nu citească și semne de punctuație-personaj care umblă separate -, Carmen Tiderle încearcă să aducă poezia mai aproape de copiii moderni, amatori de Tik Tok și Minecraft, scriind versuri... pe dos. „Fiindcă e mai puțin plictisitor când un urs e mâncat de mure decât când ursul mănâncă mure”, spune scriitoarea.
