
Ioan Ianoș – profesor universitar emerit, geograf, director al Centrului Interdisciplinar de Cercetări Avansate asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT), Universitatea din București. Este autorul a circa 300 de lucrări, axate în principal pe dinamica urbană, dezvoltare regională și interacțiunea om-mediu. Este membru al unor comisii de specialitate ale Uniunii Internaționale de Geografie și membru în comitetele de redacție a trei reviste internaționale cotate ISI; Distinguished Scholar Award, primit din partea Asociației Geografilor Americani (Tampa -2014). A fost consilier la Comisia de învățământ a Camerei deputaților (2005-2006), președinte al Comisiei de Științe Exacte și Științe ale Naturii a ARACIS (2007-2015), membru al Consiliului de etica a cercetării (2007-2010) și al Consiliului de etică și management universitar (2017-2019), membru al Consiliului de Finanțare a învățământului superior (2015-2019), membru (1994-2010) și Președinte al Comisiei Științele Pământului din CNATDCU (2012-2016), membru al Consiliului ARACIS (2015 –prezent).

Educație antreprenorială, educație juridică, istoria Holocaustului, sunt doar câteva dintre disciplinele recent adăugate în programa școlară, chiar de la tribuna Parlamentului. Discipline care să țină pasul cu lumea de azi. Într-o logică dihotomistă, voci din educație minimizează importanța unor discipline precum istoria sau limbile ,,moarte” care, în miezul Revoluției industriale 4.0, par a nu mai avea vreo utilitate. De ce mai învață studenții limbi clasice, dacă oricum nu îi ajută să se integreze pe noua piață a muncii? Școala 9 a discutat cu Ioana Jinga, studentă la Limbi Clasice în Iași și o avocată a studierii lor.
Prima generație care a făcut clasa zero este și prima care va susține evaluarea națională după un an întreg de pandemie, cu ore mai mult online. O elevă de liceu din Buzău a întrebat 150 de colegi de clasa a opta, de la școli din tot județul, dacă se simt pregătiți pentru examene, cum a decurs pregătirea în online și ce soluții văd ei pentru a recupera materia. Nu este un studiu sociologic realizat după rigori științifice și nici nu are un eșantion reprezentativ. Este însă o oglindă a felului în care o parte din elevi văd școala în pandemie, care le sunt fricile și speranțele.