Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.
Aproape 30 de mii de copii din România învață în școli speciale. Asta înseamnă că programa școlară este adaptată deficienței lor și că mulți dintre ei primesc asistența permanentă a profesorului, de apropierea lui fizică. Iulia Măndășescu este profesor psihopedagog la o școală pentru copii surzi din București și a povestit pentru Școala 9 care au fost provocările să le predea online copiilor care fie nu suportă masca pe față, fie au contraindicații de a sta în fața ecranelor.
Una dintre cele mai mari școli din România, Liceul Teoretic „Johannes Honterus” din Brașov, are probleme pe măsură, iar doi directori, de-a lungul unor mandate diferite, încearcă să le facă față. Un părinte implicat vrea să ajute, însă își dă seama repede în ce s-a băgat. Cum fiecare își dorește altceva, conflictele sunt inevitabile.