
Mihaela Ichim are 17 ani, învață la Colegiul Național „Unirea” din Focșani și-i place să observe, să analizeze și, când e cazul, să ia atitudine, mai ales în reprezentarea elevului.

Alexia Dumitrescu, Cristian Dinuță și Mihnea Pasere sunt elevi în clasa a zecea la Colegiul Bilingv „George Coșbuc” din Capitală iar de trei luni și antreprenori. Au înființat firma Let’s Uni prin care vor să ofere asistență elevilor care, asemeni lor, vor să plece la studii în străinătate. Au o echipă de consultanți, studenți la universități din toată lumea, care îi pot ghida individual pe viitorii candidați. Cei trei oameni de afaceri minori și-au investit banii de bursă în platformă și speră că munca lor le va aduce profit în cel mult șase luni.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Am întrebat elevi de gimnaziu din zone diferite ale țării ce vor să învețe la școală; răspunsurile lor sunt deseori amuzante, pe alocuri surprinzătoare, uneori foarte triste.