
Mihaela Ichim are 17 ani, învață la Colegiul Național „Unirea” din Focșani și-i place să observe, să analizeze și, când e cazul, să ia atitudine, mai ales în reprezentarea elevului.

Spre 30 de mii de elevi abandonează școala în fiecare an. Apar în rapoartele ministerului și inspectoratului, lasă locuri goale în cataloage și în bănci. Există în România profesori care încearcă să reumple acele goluri, să-i aducă din nou pe acești copii la școală. Corina Boțoroga, învățătoare la școala din Căianu, Cluj, a implicat toată comunitatea în educația copiilor iar Mihaela Vlăsceanu, învățătoare în Crețești, Ilfov, i-a făcut pe cei mici să-și urmeze pasiunile.
„Nu e de profil real”, „nu gândește logic”. Etichetele vin repede pentru elev, dar și pentru profesor: „de ce n-a făcut cu elevii mai multe tipuri de probleme?”. Nici părintele nu scapă: „de ce nu ați făcut probleme acasă cu el?”. Mai rar ne întrebăm dacă elevul a fost învățat cum să citească un enunț științific.
Profesorii voștri v-au povestit vreodată cum au făcut ei o boacănă în școală? V-au spus despre dascălii lor și relația pe care au avut-o cu ei? Două profesoare, una din Reghin, Mureș, și cealaltă din Galați, au pus la cale proiectul „Smart&kind learning community” și au pus laolaltă cadre didactice și copii într-un alt cadru decât cel obișnuit. Au făcut împreună ateliere de dezbatere, de empatie și de organizare a unui eveniment. Toate cu scopul de a lega și mai mult comunitatea și de a forma „mici lideri”.