
Mihaela Ichim are 17 ani, învață la Colegiul Național „Unirea” din Focșani și-i place să observe, să analizeze și, când e cazul, să ia atitudine, mai ales în reprezentarea elevului.

„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
Prima profesoară de sport a Cristinei Neagu crede că cel mai important lucru pe care poate să-l facă la clasă e să-și învețe elevii să iubească ideea de mișcare.
„La şcoală, am ştiut să răspund pentru că învăţasem deja aici”. În mijlocul uneia dintre comunitățile vulnerabile din cartierul Fabric din Timișoara, Asociația Merida organizează ateliere educaționale gratuite pentru copii. Ei învață de la engleză la cursuri de gătit, breakdance și gimnastică. Elena Tănase, fondatoarea asociației, crede că educaţia de calitate nu trebuie să fie doar pentru cei care își permit să o plătească.