
Cercetător în educație, specializat în consilierea carierei, utilizarea tehnologiei digitale și pedagogii inovative. Timp de 12 ani a lucrat în cadrul Laboratorului de Consilere și management educațional de la Institutul de Științe ale Educației. În prezent urmează studii doctorale la Universitatea din București.

Anul 2022 a fost unul plin de acțiune pe scena științifică. Am reușit să deviem un asteroid, am reușit să facem computerele să scrie texte complexe, am văzut universul cum nu l-am mai văzut niciodată prin lentila telescopului James Webb și am reprodus fuziunea nucleară cu succes, adică am reușit să facem ce până acum puteau doar stelele. Și ca să înțelegeți cât de importante sunt aceste lucruri pentru omenire, aveți un indiciu în formularea mea: „am reușit”, „am făcut”. Ne adjudecăm cu toți, lingvistic, și apoi în viața de zi cu zi, reușitele științei. Sunt ale noastre, ale tuturor. Să nu uităm însă că, întâi de toate, sunt ale cercetătorilor încăpățânați și temerari și ale guvernelor care le dau banii și scena să facă asta. În prima zi din 2023, să ciocnim pentru ei!
După doi ani de la începutul pandemiei, a fost ridicată starea de alertă. Asta înseamnă că restricțiile nu mai sunt în vigoare. Ceea ce devenise noua normalitate, masca purtată la interior, ratele de incidență a îmbolnăvirii care dictau deschiderea școlilor, toate se vor transforma într-o ciudată amintire. Doar că școala românească dă semne că se va întoarce la aceleași metehne pe care le știam și analizam încă de dinaintea pandemiei. Tot în acești ani, autoritățile s-au angajat să ia mai multe măsuri pentru digitalizarea școlii, dar toate au rămas doar declarații.
Într-un sat multietnic din județul Mureș, cu sărăcie, analfabetism și migrație sezonieră, abandonul școlar se rezolvă cu un mix de soluții sociale și educaționale.